Am 18 ani. Sunt responsabil?

Nu mai știu cine mi-a zis că profesorii sunt responsabili de elevii de 18 ani. Cu cine se bat, cum votează, cu cine se mărită/însoară și cum, câți copii să facă și cum, cât beau și unde, cât fumează și ce, cum șofează. Pur și simplu, sunt ca niște copii de grădiniță, nu-i poți lăsa singuri câteva minute. Ăștia mănâncă cretă, își toarnă maioneză în cap, se scuipă, n-ai văzut așa ceva. De votat cu cine or vota? Or reuși să se mărite/însoare bine? O partidă bună vreau să zic. Să-i ajut? Îmi fine, îmi fac griji pt ei, dacă beau alcool și apoi conduc, or să vină la mine părinții: profe, de ce i-ai lăsat să bea, să ia substanțe și să se urce la volan, să se desfigureze în bătăi simple, de liceu? De ce, domnule profesor? S-au mutilat, s-au violat unii pe alții. De ce? Mă scuzați, am greeeeeeșșșșșșșșșșiiiiiiiiiiiiiitttttttttttt! Iertare. Eu tot aștept ca atunci când faci 18 ani, bine ar fi și mai devreme, să știi că nu poți să fii atât de prost informat încât, fiind responsabil, major, cum ar veni, să crezi că nu ești responsabil, juridic, evident. Cât de iresponsabil să fii să îți închipui că nu ești responsabil.

Zodia cainelui de metal. Anul bivolului de apa

Motto: satisfaceam o jumatate de pruna cu
limba, se udase putin, si scriam:

"Pseudonimele sunt agentii ascensiunii omului
spre sine." (Paul Tisseau)

Agarici Star

Îmi dadusem numele de Agarici Star. Sau îmi
dadusera. Cine mai stie? Mergeam în penumbra,
ca un câine incontinent. Eram expresia viului,
degradarii canine. Urmele pasilor tai de catea
îmi împaienjeneau ochii, privirea. Eram în
Atari. Asudam. Urinam frecvent. Te miroseam.
Venise vara ca o reprezentare a unui trecut
revolut. Miroseai a smirna. Nu-mi puteam tine
limba în gura, sexul în teaca. Ma sufocam.
Cautam secunde de apa. Clipe umede. Umide.
Repetam aceeasi succesiune de gesturi, de
hamaieli. Mergeai repede. Alergai. Îti tineam
totusi urma. Purtam un ochi de sticla în
frunte. Nu vedeam de buna seama nimic. Sexul
meu/tau rosu, incandescent îmi ardea
gândurile, memoria. Purtam un cioc ca de tap.
Voiam sa fiu tap. Mai viril. Nu te zaream. Mi
se împleticeau doar picioarele. Stapânii mei,
lumii ma strigau: Agarici! Agarici! Unde esti,
Agarici Star? Iesisem din raza lor vizuala,
din orizontul lor de preocupari. Agarici...
Râdeam sardonic si recalcitrant. V-am tras-o,
animalelor! Aveam insomnii. Ma ratacisem pe un
câmp stacojiu. Ma mânca pielea de la nisip, de
la caldura, transpiratie. Ma mânca dorinta
aspra de coit. Soarele rosu, pe cer. Deliram.
Nu-ti mai zaream fusta galbena, întorsatura
capului. Fesele semete. Pâna am gasit o apa si
m-am aruncat în ea cu toata legiunea de
gânduri din capul meu. Ajutor! Ajutor! Iarta-ne, Agarici!, strigau ele.
Devenisem, printr-un miracol al stralucirii, un bivol de apa cu
pielea sclipind de robustete. Cred ca
atinsesem Satori.

nextval
nextval_van@operamail.com

--
http://www.fastmail.fm - IMAP accessible web-mail

Zappo, Zico, Paula şi eu, II, pan 11

Paula îmi era ca o soră
ca spălătoreasă mirosea
lenjeria intimă a clienţilor
i se umezea sexul deseori
îmi dădea gazolina aia
să-mi ung urechile lungi
mergeam târâş în jurul casei
zăpada mocirloasă îmi mângâia
pieptul triunghiular
luptam într-un război laconic
Paula îmi aducea nişte lături roz
şi mi le punea în tuciul ăla negru
de fontă din dreptul stâlpului unde
urinam cu boltă eu şi cu fratele meu
Zappo
beam sămânţă de bivol de apă
mă îmbrăcam în piele umbroasă
de cârtiţă
participam la războiul ăla draconic
legat de un lanţ de aur
Femeia asta de-mi era soră
avea grijă de urechile mele
le curăţa de moluşte şi
păienjeni
le spăla cu salivă
de bivoliţă pregătită
într-un ulcior sub
coviltirul de vară
le tundea de păr cu o foarfecă
mare de tuns iarba fiarelor
era aşa de întuneric
mâncam zăpada aia neagră
şi cleioasă Paula mai
slăbise lanţul şi şi-l prinsese
de o ţâţă
i se scurgea laptele
prin lanţ ajungând până la mine
parcă mai cald
eram prins în războiul ăla
lung mă luptam până la
sânge cu scârbele alea de păsări
colorate
îmi ciuleam urechile şi
porneam iar la drum în patru labe
prin hăţişuri
o duceam bine
Paula mă îmbrăca de sărbătoare
şi ieşeam la agăţat căţele fierbinţi
om nu mai eram
nici caiman nu păream a fi
O, Doamne!
cum mai lingeam eu
mâinile Paulei impregnate
de sodă şi detergent.

--
adresavali.blogspot.com