pamantul mainilor mele

îmi rămânea pământul mâinii
pe bucata de brânză
sarea lacrimilor
îmi acoperea urmele
din spate, cu zgomot,
o avalanşă de pietre
mă ocolea blocându-mi drumul
nu mai era
cum zicea krishnamurti
cărarea
în pantă imperceptibilă
urcă mereu
în stânga drumului,
un râu tulbure şi învolburat
ne lua pe toţi cu el
pe mal,
o cioară ciugulea dintr-un leş de cioară
însângerat.