în zahăr de pepene, richard brautigan

în zahăr de pepene, richard brautigan

o primă impresie. la prima vedere.
e o carte pe deasupra lucr. asta în ideea că lucr. au un miez. desigur, foarte tristă.
dacă nu există centru şi periferie, atunci ea este şi afară şi înăuntru, fiindcă e totuna.

ceea ce e greu de presupus.
adică n-am mai putea face diferenţa între iordache şi binder, între hamdi cerchez şi bleonţ. toţi ar fi la fel.

e o carte din cuvinte, ea se construieşte scriind, şi poţi scrie la infinit, un fel de buclă. ea se face cu fiecare cuv. deci e text.

aşa scriam şi noi.
iată faptele:

schinel* tăia lemne ude. plouase mult. în rafale. le băgă în sobă. scoteau un fum înecăcios.
de aproape, vedea muntele.
ardeau greu.
se făcuse frig.
era ceaţă şi burniţa. o burniţă ca o făină aruncată ploaie.
tu stând pe cocă.
la radio vorbea adela greceanu*.
schinel încă tăia lemne. cu toporu'. era, deci, multă linişte. nu totală.
grăsoiu nu venise. şi nici lefter.
tăia lemne tot mai ude pt. sobă.
se opri să desfacă o acadea. cu mina aia albă de pix în gură părea ciudat.
şi-atunci şi-a amintit de pro. univ. care zicea că prinde un radio cu dinţii.

- da, chiar aşa ! am dantura pusă, am pivoţi, coroane şi împreună cu pavilionul urechii prind un post de radio !
ce te miri, student ? de ce râzi ?
din păcate, e unul israelian şi nu ştiu ebraica !

zâmbi. surâse. uite că veni lefter !

* aici numele poate fi: cruşin, schinduf, jivină, merlucius, plămânărică, E-fimoza, cortex, chelaru, mânz...

* aici doar adela greceanu, altcineva nu e cu putinţă.

uite că avem şi note de subsol...