nu-mi mai pot izola amintirile,
separat, în celule
era 3 dimineaţa
tremuram
bătea un vânt rece
din depărtarea mută venea trenul
ca o stafie
plecam spre craiova
prin bezna viorie
când vedeam staţia banu mărăcine
parcă-l vedeam pe Dumnezeu
era un întuneric ca pereţii interiori ai unei sfere de jucărie
ce se tot strângea
până la punct
până la extincţie
coboram în noaptea asta
mai rămânea din mine un abur, un fum, o absenţă
ca fluturarea unei pelerine plină de var...
--
facebook.com/nextval
adresavali.blogspot.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu