Un copil la piept

când eram foarte tânăr

am ținut în brațe un copil, la piept

a început să plângă, a tot plâns încet, cu mici suspine,

aproape că nu se mișca

preț de minute bune

eu făceam paradă, peroram, declamam versat teorii

despre legea vaselor comunicante

despre fluide de energie

ziceam că toată tristețea mea a trecut în el, d-aia plânge

că sufletul meu complet singur și rătăcit

s-a strecurat în suflețelul lui și acum se descarcă

are loc desigur catharsis

aiurea

îi era pur și simplu frică

frică-frică

de un bărbos inadecvat, nefiresc

ratând chiar și luarea în brațe a unui copil

care nu-i așa simplă