Capitalism, peristaltism de joasă speță

Treptat, treptat unii au obținut disfuncții foarte înalte. Și și le exercită.

Capitalismul (și mai ales capitalistul) îți dă posibilitatea să fumezi tutun vărsat, cade mai bine la preț, eu îți recomand să iei la 1 kil, e imposibil să nu vândă Niculae (InterAgro). 

După ce o să se mai așeze capitalismul, vei putea să-ți iei țigări la pachet, scumpe rău.

Trimis de pe telefonul meu Huawei

Bacul se va desființa

Fapte bune din viitor care deja ar trebui să te bucure:

1. Bacul se va desființa; 

2. Vor fi maximul 7 clase obligatorii, proiectul nu va ține și se va merge pe varianta cu 5 clase obligatorii;

3. Școlile de Arte și Meserii vor reveni în forță, însă vor fi, în esență, școli de ucenici, studiile se vor încheia la vârsta de 15 ani, după care ucenicul va fi angajat imediat;

4. Numărul celor cu cerințe educative speciale va crește, de asemenea, nr celor cu tulburări speciale de învățare va fi mare, tot mai mare (noi înșine suntem în această situație);

5. Nu va mai exista Evaluarea națională, școlile își vor selecta clientela funcție de dosar;

6. Nicio facultate nu va mai avea examen, intră cine vrea, iese cine poate;

7. Toate școlile de vară (de politică, de poezie, de afaceri, de jurnalism) vor fi coordonate de Emanuela Zeicescu, Gabriela Firea, Cristina Țopescu, Oana Sârbu și Cătălin Ivan, cele de Cum se face o frizerie, de Mugur Isărescu;

8. Vei munci la negru sau gri, angajatorul va fi fericit;

9. Cantitatea de mercur din pești, cei câțiva pești, te va ajuta să faci un termometru;

10. Temperatura mínima va fi de 33 de grade Celsius, indiferent de anotimp;

11. Vom muri cu toții.

Trimis de pe telefonul meu Huawei

jurnal

Ne atașăm, ăsta e cusurul nostru. În loc să ne detașăm.
În interesul învățământului.

Miniștrii cu aviz negativ nu vor fi retrași, ci trași ca micii. Miticii.

Piaza sudului - Jean Venitore

E vremea maiștrilor...

Mă lansez în afaceri. Deschid 3 librării.
Una la Pielea, alta la Găuriciu și ultima la Perii Broșteni.
Cartierul general va fi totuși la Licuriciu (luminează-te și vei fi!)
Primii invitați sunt:
Marin Sodina, Fleshuri (cum zicea Billy: Flesh for fantasy) lăsate (azi și sânul tău e mai lăsat) din contrasens;
Mouse Jockhannis, Primul ștras;
Micușor Ban Barna, USR, USR, Manolescu e și nu e.

Noi n-am înțeles că binecunoscutul și percutantul vers: Tataee m-a-nvățat să pun primu' vers pă foaie, este de fapt: Tataee m-a-nvățat să pun primul fum-vers DIN foaie.
Dacă am fi priceput asta, multe s-ar fi schimbat.

Faptele au murit
S-au volatilizat prin supraexpunere
Prin puzderie, ca nisipul, ca bobițele de mac
Și spuza stilistică se tot înalță
Și bezeaua se găurește c-un deget a mirare...

Sprint în Electroputere

Mergeam abătut cu o plictiseală recurentă în mine. ‎Pășeam încet cu capul în pământ. Asfaltul se topea mișcându-se ca o puma transformată-n șarpe. Gura iască, mâinile uscate de la atâta dezinfectant. 
Începuse să mi se încălzească urechea dreaptă, se întâmpla așa când mi se blocau gândurile. Fornăiam ușor, mă deplasam lent.
Intru în Mall Electroputere Craiova.
- Domnu', masca!
Ridic privirea din pământ, mă uit la el, și o iau la fugă. 
Intermezzo: și-acum mi-aduc aminte când ne-a întrebat Stan V. Cristea ce ne pricepem să scriem, am răspuns fără niciun fel de ezitare, instantaneu: T O T. Adăugând, eseu, poezie, teatru, roman etc. Noi scriam niște versuri schimonosite și cumva demente și oarece proză scurtă, Amintiri din Schinel, Fusta portocalie, Baioneta ruginită... râd cu lacrimi și acum.
Fug, fug, alerg, o iau spre Auchan, mă strecor printre rafturi, mai alunec, mă mai lovesc, dar totuși sprinten, agil. Gardianul după mine. Reușesc să mă strecor, arunc hanoracul de pe mine, unul albastru, ieftin, de la Pepco, îmi pun repede o mască, o șapcă și, rămas într-un tricou argintiu, mă îndrept lejer, calm spre casele de marcat.
Iau în drumul meu, o napolitană Joe, o apă și o sticluță cu dezinfectant. 
Pfuuu... și venisem să beau o cafea.
Intermezzo 2: văd din când în când un om în vârstă care vine cu cineva la pește, uneori stă în picioare și merge așa pe loc, parcă ar fi un semn al răpirii, dar nu cred că e, i-o fi frig, o fi singur, astea-s închipuiri de cititor, oricum, pare să fie mai încet la minte. 
Vă spun toate astea din arest. Sunt țintuit pe o bancă d-aia stil vechi, ca-n sălile de așteptare din gări. Și povestesc ce s-a întâmplat. 
Le-am spus că s-a dezactivat adultul din mine și s-a activat copilul. Și eu când eram copil fugeam. Știți că e chestia aia cu luptă, fugi sau îngheață. Eu o luam la fugă înghețat. Și fugeam repede.
Că exact asta e ideea, am vrut să văd dacă mai am abilități de sprinter. Nu sunt Bolt, Carl Lewis, Donovan Bailey. Sunt puțin mai scund decât Maurice Greene.‎ În fine, știți prea bine, copil fiind, fugi, de oameni, de lume, de întâmplări, reacționezi disproporționat, nepotrivit. Am crezut că duce mâna la spray-ul paralizant. De la filme mi se trage. Mi s-a părut. Când eram mic, aș fi vrut să joc în Roșcovanul 2, însă sunt brunet.
Ce să zic, mi-am păstrat agilitatea, fuleul, însă îmi bate inima de n-ai văzut. Bine că m-ați adus aici ca să mă mai liniștesc.

Aveți o aspirină, un aspacardin?

Nervi de toamnă

scriitorii în democraţii sunt aproape inexistenţi. pt. că în democraţii oricine poate să spună orice. curajul scriitorului devine redundant. în plus, scriitorul dezvoltă forme urâte de oportunism, minciună şi linguşeală.

scriitorul e ca noi toţi. pe deasupra, a devenit neglijent, nu mai are stil. şi fără stil poate fi chiar oricine. unde mai pui că toată lumea scrie şi chiar publică. şi ca un făcut se nimereşte ca un outsider să scrie mai bine decât cei care îşi făcuseră deja statui.

scriitorul are valoarea greutăţii lui în aur în regimurile totalitare.

de la goma la nicolae dan fruntelată sau ion dodu bălan. de la beniuc la naum, de la păunescu, nicolae dragoş la dorin tudoran.

atunci unii stăteau în închisori sau în garsoniere confort IV şi alţii mâncau purcei în lapte şi îngheţată de pe ţâţele vremii.

atunci adevărul de costa mult. şi linguşeala avea preţ bun.

doar câţiva rosteau adevărul.

acum e pe mai toate gardurile dar e amestecat cu minciuna şi nu se mai ştie.

democraţiile ucid eroi. democraţiile n-au nevoie de sacrificiu. în democraţiile în care credea popper până şi el a dispărut şi pare un modest şi stângaci învăţător de ţară.

oamenii de cultură au crezut că democraţiile sunt doar pt. ei. s-au înşelat. poetul ilie constantin a fost paznicul unei parcări subterane în paris. mişto, nu ? deloc. n-ai ce să faci cu scrisu'. ori scrii ca petru popescu în totalitarism şi în democraţie, ori nu mai scrii neam.

ce a a surprins totuşi, nu pt. mult timp, a fost fripturismul şi nesimţirea oamenilor de cultură.

uite că până la urmă totul se cumpără, inclusiv (h)omul.

prin urmare, de vorbit vorbim toţi, banii pt. propaganda sunt buuuuuuuuni. de unde alţii ?

aşă că scrieţi băieţi ! că adevărul e împănat cu minciună şi frigăruia asta are gust. se numeşte libertate. cum e libertatea la jocul de go. adică mai ai doar una: vorba, dar ţi se poate lua repede. şi în plus, adevrul se stabileşte în comisii şi curţi.

şi curtea ta nu e curtea mea.

şi nici oaza mea de libertate.

Trimis de pe telefonul meu Huawei

Jurnal din Deliorman

Dacă învățământul e pe butuci, avem nevoie de roți.

Sau de topor.

Educația e la pământ, avem nevoie de cârtițe.

Căldură sufletească a asistentelor medicale, a farmacistelor e pe sfârșite.

Noi privim lumea ca pe o boală.

Nu mai înțeleg jurnaliștii mici și ideile la ghici.

Cel mai bun mod de a fi liniștit este să dai unsubscribe la tine însuți.

M-am gândit: pipa e bună pt proteză. Muști ferm... Și vorbești în colțul gurii.

E loc supt soare pt toată lumea, spațiu nu prea e.

Azi, și aura ta e mai blamată.

1. cuvintele nu mai sunt aceleaşi.

2. caii vorbelor sunt la montă.

3. curând o să apără cartea: profunda oază.

4. claus-io-fob.

5. littbarski va salva românia.

6. în cel mai scurt timp, televiziunile vor salva ţara. ne vor da cartofi prăjiţi.

7. ioana lupea n-a citi omul cu lupa.

8. sunteţi plătiţi.

9. oamenii au multe tăişuri sau fante şi, din păcate, vorbesc o singură limbă.

10. s-ar putea s-o mierlim.

de-ar fi candidat măcar porcişteanu sau staţia pieptănari.

Trimis de pe telefonul meu Huawei

Pisica

merg fornăind ușor 

e prea cald 

lăcustele sar în evantai arătându-mi poteca 

azi am vorbit cu o pisica părăsită 

un șarpe s-a retras încet 

am stat la taclale mult 

i-am spus ce-ar putea face în situația dată 

cum să se apere, cum să doarmă la noapte, să tacă mâlc 

fiind prea mică nu cred că m-a înțeles 

pe malul apei era o pătură 

un covor

o fi fost adusă înfășurată 

i-am dat să mănânce rulou cu brânză sărată, mămăligă cu zahăr și vanilie 

și-un pește 

scâncea, mânca și mieuna

depresia mea n-a ajutat-o

Trimis de pe telefonul meu Huawei

Curent

Ați văzut câte elite sunt răcite? 

I-a tras curenta viageră!

Trimis de pe telefonul smartphone BlackBerry 10.

Femei singure, machiate

Aș vrea să scriu un mili micro nano pico roman: Femei singure, machiate

Cum ar spune Cosmin, Cosmin Prelipceanu, începem:

Blondele părăsiseră încăperea. Plecau spre nonstop. Îmbrăcate sumar și proaspăt epilate aveau multe atuu-ri. Cu puțină cremă de whisky, de proveniență incertă, erau sprintene și vesele ca niște ieduțe.

Nu aveam deloc trecere. Ajunsesem într-o poziție extrem de incomodă, stăteam pe un scaun-fotoliu oarecum înalt, ziceai că-i d-ăla de bar, și, având picioarele scurte,‎ doar vârfurile îmi atingeau parchetul, drept urmare, m-am lăsat într-o rână, și, cu cotul pe brațul scaunului, am pus degetele la tâmplă. Era un pic mai bine. Păream intelectual.

Ideea e că începuse să mi se facă rău. Beam un nes rece, niște vin spumant de la Zarea și fumam un Vek tras, urât de înecăcios. Nu era căldură, mi-era frig. Măcar de-ar fi fost vreun calorifer, mai uscam țigările astea.

În fine, răul venea. Îmi amorțise gura, apoi degetele, după aia, picioarele reci. Bufeuri, călduri, inima la galop. Ce-i asta? Mie îmi spusese un bulgar, mănâncă puțină pâine, cu puțin zahăr, apă cu înghițituri mici, trece, al dracului bulgar, și gândește-te la ceva frumos. La ce? La orice! În fața mea era o brunetă singură, machiată, ziceai că-i machiată acum, se uita la mine sau prin mine, nu mai știu precis. Simțeam cum mă înnegresc. Pâine nu era, doar un colț uscat, să-l înmoi în apă? Noroc cu pliculețele de zahăr, și-am găsit și-o punguță de grisine. Perfect. Mestecam ușor, beam nes, mi-era frică să beau apă, apa asta de la robinet era numai clor și calcar, sorbeam din spumantul ăla. Mergea foarte bine cu grisinele.

Mai târziu, am găsit și niște borcane de zacuscă Arovit, pâine ioc, cu o linguriță de copii, guriță după guriță, nu puteai să mănânci ca haplea fără pâine, ți se apleca.

Era spre miezul nopții, mă întremasem un pic, mă încălzisem, al dracului bulgar, cred că îmi zisese și de zacuscă, ia zacuscă, trece orice.

Au apărut și blondele, miroseau a iarnă și a corp cald.

La un dublu casetofon, Celelalte cuvinte, Roata, Fleetwood Mac.

‎N-aș putea spune când s-a machit toată lumea.

N-am avut trecere. Era fum, scrum, "un sfârșit e un început".

Dimineața, când am ieșit, mă clătinam puțin, am tras aer rece și proaspăt în piept, am mâncat un hotdog cu mult muștar și m-am dus să mă culc, urma să mă trezesc prima oară pe la două după-amiaza.

Aveam de citit Cercetare asupra intelectului omenesc, o carte grea, densă, de care fugeam în fiecare zi.

Trimis de pe telefonul smartphone BlackBerry 10.

Frântă

Frântă a plecat o fată de la școală 

Insta

Face

Youtube & whatsapp

Scroll de la 8 la 14

Nu-i ușor 

Frântă, se ducea la somnic

Ani de liceu

Ți-ai șters pantofii sport din Red Dragon

Cu două șervețele umede

Le-ai pus pe un trandafir

Ai scuipat peste ele

Și-ai mers mai departe

Viață de liceu

Poate facultate

Un copil la piept

când eram foarte tânăr

am ținut în brațe un copil, la piept

a început să plângă, a tot plâns încet, cu mici suspine,

aproape că nu se mișca

preț de minute bune

eu făceam paradă, peroram, declamam versat teorii

despre legea vaselor comunicante

despre fluide de energie

ziceam că toată tristețea mea a trecut în el, d-aia plânge

că sufletul meu complet singur și rătăcit

s-a strecurat în suflețelul lui și acum se descarcă

are loc desigur catharsis

aiurea

îi era pur și simplu frică

frică-frică

de un bărbos inadecvat, nefiresc

ratând chiar și luarea în brațe a unui copil

care nu-i așa simplă

Șarpe diem

Am păcălit un cangur să sară odată cu mine

Săream și ne uităm unul la altul

Săream el se uita la mine eu la el

N-am reușit cu o pisică 

Nici cu un câine 

M-a convins un șarpe să ne târâm

Ne târam silențios și-am intrat într-o rețea de noduri, găuri și încolăciri 

Mi-am lăsat pielea, oasele, părul și a rămas din mine doar șarpele 

Șarpe diem, mi-am zis