Curier la hotel

Da, așa mă văd: stând în holurile hotelurilor, e singurul loc unde mă simt bine.
Și, întrucât mi-ar trebui niște bănuți, m-aș face valutist autorizat.
Aș schimba acolo în hol, pt o cafea, o cola, un piept de pui fript, un piure.
Ziua ar fi frumoasă.
Nu-mi place soarele, nu-mi place marea.
Vântul îmi dă cea mai mare încredere în mine. Deseori, îmi tresaltă inima când îl văd, aud prin holuri, copaci, burlane, ferestre deschise, sparte.
Înțepenirea, nemișcarea mă paralizează, îmi fac rău.
Ziua ar fi chiar frumoasă.
Tertensif, cafea și Rennie sau Dicarbocalm, Urigood.
Aș mai găsi câte un copil pierdut.
La parter, în hol, e mai mereu răcoare, cu câteva uși și ferestre deschise e o briză permanentă.
Bucuria mi-ar fi mare.
Sau, am văzut, zic să mă fac curier, te duc la cameră, de mai ajut la bagaje, îți ofer informații care nu te ajută la nimic.
Te însoțesc. Te însoțesc pe drum.
Tu ești agitat în vacanță, vrei să mănânci hamsii, mici, porumb fiert, clătite, să te scalzi printre alge, eu, de când sunt la mare, n-am fost nicio zi pe plajă, în apă nu intru, mi-e frică de apă, câini, oameni, entuziasm, n-am nervii atât de tari, soarele mă ucide.
Eu te calmez. Îți reduc dorința de a înfuleca, de a murseca, de a te distra prin toți porii și neuronii.
M-ar ști fetele de la recepție.
- Vorbiți cu curierul, v-ajută el. Vali Valută îi zice. Băiatu' în portocaliu. Întrebați-l orice. E un tip finuț, super!

3 poeți din sud

3 poeți din Alexandria

Aplauze!

...........................

Auzi, fițuica Lama de ras.

Lume rea.

În primul rând, era Lama de ras(ă), ceea ce e cu totul altceva.

În al doilea rând, chiar și o foaie A4 de ar fi fost, tot era ceva. Măcar pt titlu. Chiar dacă un singur vers era bun.

Cum foile Efectul de seară sunt Efectul de seară (tot din 1999), și nu Efectul de seră cum se grăbea lumea să zică.

...........

Mihail Ambru (Ambrul) este Ovia Herbert.

Damiev e Damiev (tot pseudonim, evident).

(„... ale cărui poeme mi-au plăcut, nu toate însă, și pe care credem că le-am mai citit cândva, are un stil sigur, format, modern, ușor sarcast, ușor duios, discursiv în poemele lungi, aș spune chiar bine cultivat dacă nu m-ar deranja arginții lui Iuda..." Constanța Buzea)

Eu fiind mai încrezător și cu un respect oarecare pt autoritate, am expediat și niște versuri firave în mod separat ca Simon Glaum.

Trimiteam texte foarte puține și foarte rar sub diverse nume, doar doar o să-i păcălim. Glumesc.

..................

Aveam, am, obsesia asta cu pseudonimele, încă de pe la gimnaziu, nu mai știu care a fost cauza.

(Chiar m-a întrebat cândva Teo Dună, într-un mesaj, dacă eu sunt una și aceeași persoană cu Raul T. Modig, da, i-am răspuns, dar n-am avut curaj să mă lămuresc, să aflu de la el dacă e de rău sau bine.)

Probabil că are legătură cu strigarea catalogului: Nicolae! Niculae! Nicolaie!

Acum, chiar aș vrea să aibă cineva ezitări când se uită la mine, atât vreau să-i zic: Nae mă numesc! Nico Lae!

Aici, după cum se poate vedea, cu pseudonimul Simon Glaum.

Minusculul meu volum chiar că era extrem de mic, nanovolum, avea, sper să îmi aduc aminte bine, exact 9 texte, sau 7?, de dimensiuni ultra mărunte, exact ca cele 2 transcrise aici.

Mic e puțin spus.

Oricum, drept concluzie, trec doar titlurile mele, din cealaltă selecție trimisă cu Școala, ca o judecată:

Pdv Nil admirari! pe Cale.

Damiev n-a mai scris.

Eu cu O. Herbert scriem în continuare. Numai prostii. Ne rescriem.

.................

Cele 2 fotografii sunt din România literară, 2 numere din anul 1999.

La rubrica Poșta redacției, de poeta Constanța Buzea.

Trebuie să caut, poate voi găsi cândva, ce a zis totuși de fițuica Lama de ras(ă) și nu e exclus să mai fi trimis texte și sub pseudonimul Dan Plaur.

Ceva de genul:

Stau clinic în fotoliul mat

Pe pereți pete de cafea (sau cerneală?)...

Asta cu Școala Alexandrină e de mare senzație. Adică o mare tâmpenie.

Dar n-am găsit nimic mai bun atunci. Nu mergea nici Grupul Rotocolarilor, cum nu merge nici acum, e prea greu de pronunțat și prea lung.

Trebuie să caut neapărat un nume de impact.

Poate Grupul Nanov. Sau Grupul Casa De Cultură.

Sau Grupul Gara Buzescu.

Aptitudini, atitudini, pasul pe loc

Azi, un radioascultator a întrebat ce facem cu profesorii unde promovabilitatea la Bac este 0 sau 10, 20, 30 % sau unde rezultatele la Evaluarea Națională sunt foarte proaste.

Ei merită aceeași bani? Etc etc

Întrucât liderii de sindicat nu au întotdeauna vorbele la ei, să fiu totuși blând, și deoarece profesorii de la Lazăr din București, care erau invitați la emisiunea lui Striblea, s-au fâstâcit un pic, fiindcă acolo promovabilitatea este 100% sau, printr-un accident rar, 99%, voi răspunde eu.

Evident că există o mulțime de cauze. Mediu, părinți, profesori, zona defavorizată mai largă șa

Însă una dintre cele mai importante cauze, fundamentală, esențială, sunt copiii înșiși.

Acei copii nu sunt de liceu.

Ei pot fi foarte buni bucătari, brutari, patiseri, coafeze, mecanici auto, șoferi, chelneri, cameriste și multe, multe altele.

A înțelege un text de Wittgenstein în clasa a XII-a la filosofie, de Jaspers, Marx sau Aristotel nu e la îndemâna oricărui profesor, dar a unui elev. Cum nu pot pricepe un roman complex, o piesă de teatru, o poezie.

La Filologie, clasele IX-XII, se fac, în ordine, pe fiecare nivel, următoarele: 2 ore de logică, 2 ore de psihologie, 1 sociologie+1 economie, 2 ore de filosofie pe săptămână. Și multe, multe ore de română, istorie, geografie, limbi străine.

De ce să faci asta? De ce să fii stare să analizezi, interpretezi, comentezi astfel de texte, de creații? De ce să fii capabil să intri cu mintea într-un eveniment istoric? Pt că ai noștri copii se mai fac și avocați, judecători, traducători, profesori universitari de socio-umane, jurnaliști șa

Cine este de vină că acei copii sunt la liceu?

Întrebați-i pe părinți.

Întrebați-i, de asemenea, pe legiutori și guvernanți, care au permis intrarea la liceu cu note sub 5. Care au distrus Școlile de Arte și Meserii, care nu promovează deloc ideea de a face o meserie în loc să fii absolvent chinuit de 12 clase, fără bacalaureat, necalificat pt munca pe care urmează să o faci.

Întrebați ministerul care preferă, eventual, să scoată logica, psihologia, să reducă filosofia șa pentru că... pentru că, de fapt, nu le pricep copiii, de ce să le priceapă, dacă ei nu sunt de liceu, ce să faci cu ele la bucătărie, la coafor, la masaj, la manichiură? Prin urmare, preferă să le scoată de la liceu, decât să înțeleagă că ele sunt pt cei care au abilități intelectuale, de comunicare, de analiză, de interpretare, de gândire flexibilă, complexă, nuanțată, critică.

Un mecanic auto are alte competențe, nu-i trebuie pătratul logic, Jung, Platon, Wittgenstein sau Nietzsche.

Dacă mă pui pe mine să fac niște amandine s-ar putea să nu reușesc, să tund pe cineva, să-i fac cuiva pedichiura... N-am răbdare, nu am experiență, nu mă simt confortabil făcând asta, pt că nu-mi e la îndemâna, bineînțeles, că la nevoie faci orice, dar nu e vorba despre asta aici, însă dacă-mi zici să citesc o povestire, o poezie sau un text filosofic, cred că pot s-o fac mai bine, mă descurc într-un grad rezonabil, peste a face un borș de pește gustos.

Prin urmare, nu poți chinui niște copii și niște profesori pt a trece împreună un examen de bacalaureat, pt că nu merge, nu se poate, nu este cazul, nu are sens, e peste mână, e ca dracuʼ.

Și în cazul Evaluarii Naționale e la fel.

10 clase obligatorii sunt obligatorii pt cei care le pot face. Sunt obligatorii, dar uite că mulți copii nu le mai ating.

Insistă tu, părinte, minister, societate, ca ai tăi copii să facă altceva, să facă o meserie, să fie ucenici. Poți fi zidar, tâmplar cu puține clase.

Bunicii noștri au avut puțină școală, însă și-au făcut casele de rezistă și acum. Au pus porumb, grâu, legume.

Copiii trebuie să facă școli profesionale și, dacă pot vorbi ore întregi ca Niculae Cerveni, Corneliu Turianu sau, dacă preferați, Valeriu Stoica, Pârvulescu sau CTP, Sarafoleanu, Beuran sau Beatrice Mahler, atunci lăsați-i la liceu.

În rest, duceți-i la lupte, box, la textile, la lucrători hotelieri, la cofetari, patiseri, lucrători comerciali, nu-i abandonați logicii, psihologiei, filosofiei, vor urî școala toată viața, vor urî profesorii că nu i-au învățat nimic practic la istorie, geografie, logică, filosofie, și, peste toate, română.

Există disciplină mai absurdă, mai inutilă, mai eterică decât literatura română?

Uite! Întrebați un părinte, un elev mai axați pe concret, pe pământ, pe materie și veți auzi: Nu-mi folosește la nimic, nu-mi trebuie la nimic.

Să băgăm și-un Blaise Pascal în întrebare, un riga Crypto? Un Marele Anonim?

Da, era bun cântecul ăla, dar nu Profesori, lăsați copiii în pace, ci părinți, guvernanți lăsați copiii în pace, lăsați-i acolo unde pot, unde se simt bine, unde se descurcă, unde au abilități, unde reușesc. Nu-i mințiți, nu-i păcăliți, nu-i amăgiți, nu-i înșelați.

Un șofer poate fi mult mai mulțumit, mai bucuros, mai fericit decât mine.

Falanstere

Lumea crede că noi avem o oarecare trecere în falansterele numite școală.

Noi, ca simpli supraveghetori, asistenți personali ai selfie-urilor și transmisiunilor live, nu suntem iubiți, asemenea oricărui gardian, pedagog, paznic.

Prin urmare, profa de franceză s-a dus și ea pe tiktok unde este apreciată, prețuită, valorizată.

Chiar voiam și eu să mă bag pe ceva pt a-mi crește stima de sine pe aceste șine.

Să intru pe e-creator, să trimit versuri la Familia, n-o mai fac că nu mi le publică, să intru pe un făraș normal?

Oricum, ștafeta e foarte jos.

— Ștacheta, Nae!

— Nu, nu, ștafeta, ștafeta e printre picioarele noastre călcată în picioare de cine s-o nimeri.

— Doamne, bobocule, șucarule, elegantule, cum le zici tu, mai rar!

Să fii om de treabă

Să fii om de treabă. Azi nu mai sunt mijloace oneste. Obligaţiile
nu se mai respectă. Lăudabila bună conduită reciprocă se găseşte tot mai rar. Cele mai bune servicii primesc cea mai proastă răsplătire. Acestea sunt azi obiceiurile lumii întregi. Naţiuni întregi sunt înclinate spre corupție: la una trebuie să te temi de trădare, cu alta de nestatornicie, cu o a treia de şarlatanie.
Totuşi, reaua purtare a altora nu trebuie să fie o pildă de urmat,
ci de prevedere. Pericolul e că priveliştea acestor procedee
nedemne zguduie onestitatea noastră. Dar un gentleman uită
ce sunt alţii, dar nu uită şi cine este el.

Baltasar Gracian