luni, 7 octombrie 2019

Somn ușor

Încă 5 ani cu un președinte somnolent, confuz și trist.
Barna pare mai vesel, mai fericit, i-am întrebat pe copii ce i-ar face fericiți, o fată mi-a zis că ar fi fericită dacă timpul s-ar opri în loc.
Vezi, Barna nu poate face asta.
Dar și dacă s-ar opri, că înțepenit e, nu e bine, că rămânem cu Iohannis.
Omul de tinichea a avut inimă până la urmă? În fine, 5 ani mi se par de neconceput, și timpul o va lua înapoi.
Zici că am intrat iar în ăia 7 ani apocaliptici de care vorbea contele Incappucciato.
"România educată" a murit.
"Educația ne unește" a sucombat.
Nu mai reușim, boxăm cu umbra, dar umbra ne dă câte o smetie de cădem lați.
Era un film, nu mai știu, și era acolo unu' Bo, căruia mafioții i-au pus picioarele legate într-o găleată de tablă, au turnat ciment și și-au vazut de treabă, după care l-au aruncat peste bord, în ocean.
Nu ți se pare că aceste combinații mortale politico-socio-economice te-au adus în starea de Bo?
Suntem pe făgaș.
Pe făraș.

BlackBird & BlackBerry 

Secretul mămăligii

Ia ziceți, cum faceți mămăliga pt pescuit?
S-a uitat în toate părțile, apoi la mine, dacă sunt sau nu de încredere... și mi-a zis cu mare greutate, cu chin, întrucât, se știe, modul cum faci mămăliga și ce pui în ea e un mare secret...
Pun 3 linguri mari de sare de murături, d-aia grunjoasa, morugă, îți face gura pungă, faci infarct, cum n-o muri pe loc peștele când o înghite, nu știu, numai așa o fac.
Și trage la ea așa potroacă? zic.
Rupe.
Pe cuvânt?
Dacă-ți spun...
Și ai mai spus și altora?
Nu, mi-a zis.
Apoi m-am gândit. Vrea să-i facă direct saramură sau să-i pună pe sârmă la uscat după ce au stat la sare. N-are sens să te mai complici, intră sarea direct hipertenisiv în pește și în tine.
După care mi-a povestit că dacă nu merge, o face roșie, mămăliga, da...
Cu colorant alimentar de cofetărie, de prăjituri? am întrebat eu ca un orășean de Dăbuleni sau Voluntari.
Nu, fix Gallus, vopsea de ouă, o fac roșu bourbon, ce-are? E comestibilă
Oricum, foarte tare tipu'. Îmi place, dă numai la pește mare.

BlackBird & BlackBerry 

Potelu

Plecasem la drum întins, la drum lung, într-o Dacia Papuc.
Într-un fel, ca să fie drumul cu oameni. Traseul era cam ăsta: Turnu-Măgurele, Corabia, Dăbuleni, Bechet... și Bistreț, mergeam acolo la o cununie.
Vreme frumoasă, toamnă, fusese secetă și Dunărea curgea molcom, scăzută către Zimnicea și Călărași. Ce n-aș fi dat să stau cu lansetele cu clopoței pe malul apei. Dar na, obligația e obligație.
Era cam pustiu. Pustiu de-a binelea. La Corabia, exact aceeași senzație de oraș părăsit, abandonat, experiment chimic. Ne-am oprit destul de târziu, la un Ringaz Petrol, să bem și-o cafea, are acolo un aparat cu Lavazza, nu e Lavazza, e o Nova Brasilia mai proastă, dar de, pe câmpurile alea ce-ai vrea? Stația asta de gaz e înainte de Potelu, tocmai bine, o fi cam pe la jumatea drumului, încă pe-atât și-am ajuns.
Știți prea bine că uneori îți rămân în minte refrene, frânturi de versuri, replici, "vrei crenvurști? nu, berlinki...", unii îți dau cremă, viața sau ei, alții, biscuiți, nu mai știu și tot așa.
În fine, stăteam la măsuță și sorbeam din cafea, simțeam Dunărea aproape, oftam, trăgeam adânc aer în piept, liniște țiuitoare și-i zic:
- Hello, Moto!
- Oi fi eu mută, dar muta tace și le face, și mi-a dat cu o poșetă în cap de-am auzit câinii în Giurgiu...
- Stai, fă, că-i reclamă!
- Pe cine reclamă?
- Ho, fă, că nu înțelegi...
- Scuză-mă, Titi, mi-a zis cu blândețe, n-am știut...
Am plecat încet către Bistreț, trecând prin orașul Dăbuleni.
Dunărea în stânga, Vestul înainte, mie îmi lăcrima ochiul stâng și mi se învinețea ușor.

BlackBird & BlackBerry 

În nisipul străzii

Noi
Ca vrăbiile gureșe
Ne scăldam în nisip
Astfel scăpam de paraziți
Și ne distram în aurul razelor sclipind în siliciu
Apoi a venit unu' și a scuipat
A scuipat, scuipat, scuipat
Ușor, din gașca noastră au început să se ducă-n noroi
Să ia calea innămolirii
Unde mai pui că unii frați, unele surori veneau să ne ia și pe noi în brațe
Mânjiți cu scârba aia de clisă
Soarele murise înecat în glodul lipicios
Și noi ne-am scuturat de ultimele firicele de nisip, de ultimii paraziți și-am luat-o încet în zbor
Spre Valea Călmățuiului

BlackBird & BlackBerry 

miercuri, 2 octombrie 2019

Noroi

Noi
Ca vrăbiile gureșe
Ne scăldam în nisip
Astfel scăpam de paraziți
Și ne distram în aurul razelor sclipind în siliciu
Apoi a venit unu' și a scuipat
A scuipat, scuipat, scuipat
Ușor, din gașca noastră au început să se ducă-n noroi
Să ia calea innămolirii
Unde mai pui că unii frați, unele surori veneau să ne ia și pe noi în brațe
Mânjiți cu scârba aia de clisă
Soarele murise înecat în glodul lipicios
Și noi ne-am scuturat de ultimele firicele de nisip, de ultimii paraziți și-am luat-o încet în zbor
Spre Valea Călmățuiului