(Intră Omul cu idei: un individ cu o mutră suspectă, cu o barbă neîngrijită şi cu hainele prăpădite.)
OMUL CU IDEI
(din capul scării) Bună ziua.
VARLAAM
Ce pofteşti dumneata?
OMUL CU IDEI
Am aflat că sînteţi în pragul unui trist eveniment Şi-am venit să vă fac o propunere.
CHIRICĂ
Îţi place!?
OMUL CU IDEI
Ştiu mai dinainte că ideea mea n-are să vă placă, că aveţi s-o găsiţi bizară, utopică sau poate chiar certată cu morala — pe mine calificativele nu mă interesează. Cînd veţi sta însă să descoaseţi puţin lucrurile, să analizaţi...
VARLAAM
În două cuvinte, maestre, despre ce e vorba?
OMUL CU IDEI
Aveţi un cal care trage să moară.
CHIRICĂ
Ieşi afară!
OMUL CU IDEI
Mă rog, fără supărare. Asta n-am scornit-o din capul meu. Poftim, stă scris negru pe alb. (Scoate o gazetă la fel cu a lui VARLAAM.)
CHIRICĂ
Idioţii!
VARLAAM
Să zicem că ar fi aşa. Care e dorinţa dumitale?
OMUL CU IDEI
Să-mi vindeţi pielea calului.
CHIRICĂ
Ieşi afară!
VARLAAM
Dar ce eşti dumneata, hingher? Ce meserie ai?
OMUL CU IDEI
Eu n-am meserie. Eu am idei. Cum găsesc una mai răsărită, caut s-o pui în practică, s-o realizez.
CHIRICĂ
Ce neruşinare!
OMUL CU IDEI
(păstrîndu-şi sîngele rece) V-am spus din capul locului că n-are să vă placă.
CHIRICĂ
Dar nu pricepi, domnule, că ce stă scris la gazetă e o infamie ca-atîtea altele? Niciodată calul n-a fost mai sănătos, mai zdravăn.
OMUL CU IDEI
Păcat!
CHIRICĂ
Cum?
OMUL CU IDEI
Fiecare judecă din punctul lui de vedere. Îmi pusesem mare nădejde în moartea lui Faraon. Păcat!
VARLAAM
(lui Chirică) Nu te supăra. Are hazul lui!
OMUL CU IDEI
Ei, fiecare suge de unde poate. (îşi şterge fruntea cu batista.) Dacă voiţi să m-ascultaţi două minute, aveţi să-mi daţi dreptate.
VARLAAM
De vreme oe practici... „ideologia", te rugăm chiar să iei loc.
OMUL CU IDEI
Mulţumesc. (Stă.) Ca să slujeşti bine, în viaţa aceasta, nu e nevoie să te străduieşti prea mult. Ajunge să ai o idee, una singură, şi mijloace s-o realizezi.
CHIRICĂ
Asta aşa e!
OMUL CU IDEI
Vedeţi? Nici n-am apucat să deschid bine gura şi-mi daţi dreptate. Cum am citit rîndurile acelea în gazetă, mi-am zis: aici e treabă de făcut! Şi m-am pus pe lucru. Toată dimineaţa mi-am pierdut-o ca să fac rost de capital: ideologii n-au niciodată bani. (VARLAAM se scoală şi-i strînge mîna.) În sfîrşit, cu mare greutate, am izbutit să-l conving pe un samsar, cu care mai lucrasem de vreo două ori, să-şi dezlege băierile pungii. În principiu, în mînă nu mi-a dat nici o leţcaie. Şi acum iată ideea. (îşi şterge din nou fruntea.) Cunoşteam, ca toată lumea, faima proastă de care se bucură calul dumneavoastră. Faimă pe care o împărtăşiţi cu o răbdare vrednică de admirat. Moartea acestui animal era deci un eveniment care ieşea din comun. Interesul pe care lumea i l-a arătat în viaţă lui Faraon i-l va arăta şi după moarte — mi-am zis eu. Prin urmare, dacă aş izbuti să am imaginea reală a defunctului, s-ar putea specula asupra mulţimii. Şi atunci, în chip natural, m-am gîndit să-i cumpăr pielea. Într-adevăr, curăţită bine, această învelitoare şi umplută artistic cu paie, ar înfăţişa un alter Faraon nu mai puţin vrednic de văzut Toţi cîţi l-au batjocorit în viaţă vor veni, desigur, să mai petreacă pe socoteala lui — spectacolele barbare sînt cele mai omeneşti. Cei care nu l-au văzut niciodată vor veni de curiozitate. Iar cei mai mulţi or să se înşire ca oile, unii după alţii, fără să ştie de ce. Nişte afişe mari pe ziduri, o baracă cît mai încăpătoare, o taxă de intrare şi iată ideea realizată! (îşi şterge fruntea.)
VARLAAM
Jalnică poveste. M-a mişcat pînă la lacrimi. Ţine pentru osteneala dumitale. (Îi întinde o hîrtie de cinci lei. Omul cu idei se uită năuc la VARLAAM ca şi cînd ar fi primit o lovitură de măciucă în cap.) Ei, asta-i! N-o să-mi spui acum că nu primeşti! (Omul cu idei ia mecanic hîrtia, o pune într-un buzunar, pe urmă o scoate, se uită în tăcere la ea şi o trece în alt buzunar.) Amănuntele interesante. Planul însă... concepţia... cam... ascuţită, cam... riscată.
OMUL CU IDEI
(cu ochii în pămînt) Am spus-o din capul locului... (Se ridică anevoie.) Mă iertaţi de supărare.
VARLAAM
Mai treci pe aici, să mai stăm de vorbă.
OMUL CU IDEI
(cu glasul slab) Îmi daţi voie să mai viu?
VARLAAM
Oricînd vei voi.
OMUL CU IDEI
De obicei... cînd sînteţi acasă?
VARLAAM
Totdeauna la vremea mesei. (Omul cu idei iese tîrşindu-şi picioarele.) Iată unde duce „ideologia"! E vremea să ne apucăm de lucru, altfel ne ducem de rîpă. Vinde mîrţoaga, băiete, slujba dă-o dracului, scoate diploma din ladă şi la lucru!
CHIRICĂ
N-am să fac nici o ispravă.
VARLAAM
Muncă, muncă îndîrjită — asta e scăparea noastră. Mă pui cu burta pe carte — îmi trec examenele. Omul cu idei a răscolit măruntaiele din mine. (Intră ajutorul de arhivar.)
AJUTORUL
Salut! (Dă mîna cu Chirică şi VARLAAM.) Jos în curte am văzut un spectacol foarte interesant. Un tip extravagant de vagabond ori de poet stă lipit de uluci şi mîzgălea un bilet de cinci lei. Faţa lui rîdea şi din ochi îi picau lacrimi pe obraz.
VARLAAM
E un poet... decadent. Îl cunosc. Ne-a citit adineauri ultimul său poem.
