o noua memorie

acel lup întepenit, napadit de muste si
viermi,
sta ca un prag al memoriei calde,
ce ar putea fi trecut,
ce trebuie trecut
resimt aici, cu aceasta imagine, un imobilism
sever, dur, ca o izbire,
ca o explozie a simturilor;
un tipat care m-a trezit
nu, un ordin taios, nemilos
acest lup întepenind totul, reordonând
traseele automobilelor
el tronând ca o piatra de neocolit,
necesara
în jurul lui dansând, cladind o noua memorie
pura, o noua temelie a singuratatii si ordinii
sticlire, ochi galbeni si gura rânjita în
sânge.

cu ochii ficsi

umblam cu o punga de cadmiu la mine
furam aluminiu mercur contacte de argint
ma urmarea mirosul de tarr din camera lorizdei
ma inhaitasem cu niste declasati
unul modela falusuri din noroiul de la periferie
fumam stand pe borduri
revolutia asta nu ne adusese nimic bun

ne caracteriza opusul lui workaholic
niste betivi
aveam ochii ficsi
nu ne gaseam locul rostul

era o noapte destul de luminata
imi venea sa mananc nisip
cum isi puneau astea ochelari cu rame dreptunghiulare albe
si vorbeau despre cultura

atat aveam in cap
cum sa scap de tendintele astea livrescoide
ma slabeau din ce in ce mai mult
era clar ca eram singurul cumparator al lui petean
ca restul le primeau moca

o carpa imbacsita

dintr-o pubela iesea o fisia de sac de gunoi
ca un doliu
ca o cioara

prin minte imi trecea aceeasi iluzie
iluzia ca avem bratele incordate
cum zicea damiev

tu credeai c-o sa imparatim pamantul
tu credeai
priveam peretele umed
al garsonierei noastre
de la al 9-lea etaj

te ascultam tacut
cineva tara ceva pe scari
tabla burlanului canta acelasi cantec
dezmembrat

tu credeai ca putem pluti
iti inchipuiai ca putem inota ca omul amfibie
nu era taramul apelor
nu era desertul madmax

era un petec de sac de gunoi
fluturand
ca un doliu
ca o cioara
ca o carpa imbacsita de memorie
si sudoare.