După ce vedeam un film la Cinema Patria, Colierul de turcoaze, Raliul, O vară cu Mara, în timpul orelor, prin clasa a X-a, în 90, 1990, mergeam la un tip acasă și jucam Whist, fumam Vek sau Vikend, Golf sau Top, beam Trocadero, Calypso sau, exact ca-n cântecul lui Mircea Vintilă, ne tulburam cu Zarea, sorbeam cine știe ce Alvorada, da' jucam, jucam Whist până ne sticleau ochii, filam cărțile ca Rucăreanu în Secretul lui Nemesis, mai arunca vreunul câteva pagini rupte dintr-o revistă deocheată rău zicând: bă, eu n-aș face așa ceva. Era obligatoriu să părăsim locul până în ora 15:30, oricând puteau să pice ai lui acasă, când ieșeam, călcam în străchini și, dacă erai atent, fumegam.
Din urechi se ridica spre cer fumul fierbințelii noastre. Eram și leșinați de foame.
Mai umblam cu mațele chiorăind la aer pt a ne trezi cât de cât.
Din Jurnalui unui Picioare-Scurte, Editura Comoara, Teleorman, 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu