U. Zura plecase de la ideea că e imposibil ca toți oamenii să aibă suflet. Asta l-a și pierdut. Nu-i trebuia mai mult de 3 secunde pt a spune cine are sau cine nu are suflet. Astfel că îi lua drept obiecte, unelte. O unealtă poate fi aruncată oricând. Toate astea l-au dus spre pierzanie. Deseori zicea: cine n-are suflet ar fi bine să n-aibă nici suflu. Umberto Zura își oblojea sufletul rătăcit. Moartea prin deconectare e mai bună decât moartea vertigo, moartea durerii absolute, când sufletul părăsește corpul spiralat, într-un urlet asurzitor, ceva crunt vestibular, în care sufletul își vomită corpul de care e atât de legat. Miile de imagini caleidoscop îl duc într-un carusel al groazei, în zidul morții. Auziți urletul? Se-aude și-acum.
Trimis de pe telefonul meu Huawei
Trimis de pe telefonul meu Huawei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu