Tipa de la ITM

Mă combinasem cu o tipă de la ITM care făcea un master la Universitatea din Alexandria. Voiam s-o fac să se împrumute de niște bani. Bani românești, țigănești, europeni. Bani să fie. Șomam ca în atâtea alte luni, ani. Eram și căutat pt niște datorii mai vechi. Mi se vedea doar puțin fruntea la fereastră, zi de zi, m-așezam cu noaptea-n cap pe un scaun la geam. Mă uitam afară. Ceas de ceas. Fumam. Eram sechestrat. Autosechestrat. Ezitam s-o păcălesc. Mi-ar fi părut rău. Ce-mi lipsea? Adevărul e că aș fi vrut să fac cumva ca să scap de datoriile din trecut. Orice fel de datorii. Pe urmele mele, nu insistent, e-adevărat, era și poliția, pt un scandal aiurea cu câteva pahare sparte și scaune rupte. Mă rog, și-o oglindă și 3 sticle de Trocadero. Însă trebuia să ies din casă, să muncesc, să intru într-un ritm care nu-mi plăcea. Era scundă, pietroasă, cu pistrui, cam ca Esca, dar avea sânii mici. Sâni mici, speranțe mari. Reușite puține. În fine, eram bucuros că mâncam mai nimic, nu eram pagubă la casa omului, oricum nu mai suportam scârbele alea de cârnați, numai zgârciuri, crenvurștii, doar piele și membrană comestibilă, brânza, apă, sare și var și toate celelalte nenorociri. Mâncam covrigi și cartofi: copți, fierți, preparați... Nu consumam mult, lăsasem și țigările, beam cafea. Ce era rău în autoizolarea asta era că oamenii nu-mi mai trezeau niciun interes, pur și simplu, nu mai simțeam nevoia de a mă mai întâlni cu vreunul‎, pe Voichița nici n-o consideram om, ci supraom, atâta timp cât mă suporta pe mine, ea era un miracol. Neavând ce să fac și fiindu-mi rușine de atâta stat, m-am apucat să citesc, citeam ce găseam prin bibliotecă, Nichita Stănescu-Amintiri din prezent, Haralamb Zincă, Platon Pardău, Chiril Tricolici, Viola Vancea. Ce găseam. Ana Maria Boariu, Constantin Vremuleț. Citeam câte un pic, nu mă grăbeam, nu mă forțam. Îmi plăceau cărțile mici, puteai fi mânuite mai ușor, citite mai repede. Cel mai mult mi-a plăcut Yesterday, de Emil Mladin. Orice carte subțire, mică mă atrăgea. Poliția, care era pe urmele mele, m-a găsit într-un târziu, însă a fost bine, nu s-a întâmplat mare lucru, ni s-a făcut o morală trăznet, standard, și am plătit câteva scaune, o oglindă, sticlele de Trocadero, pahare, scrumiere. Am fost lăsat în pace. De o mică povară scăpasem, mai aveam ceva datorii, pt cele de mai sus le plătise Voichița. Nu cred că mă iubea și eram convins că mă înșeală. Îmi zisese mie Crabu: ai grijă, Scorpioane, tipa te-nșeală! Nici nu-mi păsa. Unde să mă duc? Și de ce? Adevărul e ca să n-ai nicio țintă, să nu faci nimic e cumplit, să nu ai tu un scop, o ceva acolo de care să te ții, să te agăți, să nu vrei nimic de la tine... asta te cam macină. Eu aveam în față, în fiecare zi, o zi lungă, lungă, o zi cât toate zilele, ca o zi de post, citisem chiar într-o carte: aceeași zi e zilnic. Dă-le naiba de datorii, poate uită ăia, poate se curăță, poate sunt luați. Schema e: ce fac eu? Aveam senzația că oriunde m-aș duce e la fel. Ce să vezi, ce să cauți? Încercam să găsesc cuvinte care să zică ceva despre mine. Eram blocat, asta e clar. O idee vagă, vagă, mai vagă decât veganul ei meniu, eu aveam. Vezi, ce chestie, omul, dacă nu are nimic, nicio proprietate, dacă nu face nimic, nu are vreo țintă, propriu-zis, devine gânditor, filosof. Și, desigur, vreo grijă, doar astea: grija morții și a utilității, a egoismului. Doamne, ce pierdere de vreme, ce înțepeneală, nu înaintează nimic. Să mai citim o cărțulie! La ‎Voichița, la ITM era bine, ca oriunde, junglă, tată,viață, mâncătorie. Se săpau, se turnau, se lingușeau, se umileau, se corvodeau, își dădeau în cap, se înșelau, se mințeau, se coțcăiau, mai murea câte unul. Viață, cultură organizațională, societate. Și acu' mi-a picat mie fisa, eu eram consilierul Voichiței, asta era. Ascultam, mă mângâiam pe barbă, și ziceam: las-o așa! Las-o să se mai răcească, nu e momentul, nu e cazul. Fandează, schimbă, atenuează, eschivează, d-astea, sfaturi de aur când nu ești acolo. Țâțe mici, speranțe mari, realizări puține. Într-un fel, Voichița era bucuroasă că mă are pe mine. Mă găsea acolo la fereastră, citind o carte oarecare, ascultând permanent radio, rămăsesem cu obiceiul de a sta în bucătărie, de când fumam, dar era bine așa. Începeam să capăt o anumită finețe în a mi-i închipui pe cei de la ITM și de oriunde apărea vreo poveste. Ce lume, ce viață, ei alesesera munca, slujba. Adevărul e că fără asta nu poți fi proprietar. Proprietar pe ceva. Prinț, rege, boier nu ești, deci, munca. Munca și furtul.

unghiul bun

Eram într-un unghi bun, ferestrele dădeau spre nord, dar exact spre nord, pt că blocul era în diagonală, aveam un unghi bun spre o intersecție mare. Aici vedeai tot. Tot? Da, tot. Turme de oi, porci, văcuțe, bolizi de lux, oameni, moarte, căruțe, am văzut străini, nemți, în zona bezinăriei fotografiind capre, căprițe care pășteau amărâte smocuri de iarbă. Nu știu cum se spune în germană, dar or fi zis: Ita, căprioara! În fine, poziția era excelentă. Unora nu le plăcea pt că era zgomot, fum, praf. Pt că bătea crivățul iarna de ți se făcea frică. Șuiera, fluiera, îți simțeai oasele, puteai să faci o lecție de oase, de ortopedie. Că e ger, că se face mucegai, că nu te vede soarele decât foarte puțin dimineața. Că tot aici bate vântul negru, traistă-goală, fierbinte, uscat, care aduce secetă. Mie îmi plăcea. Puteai să faci mai mult? Să speri mai mult? Să trăiești mai mult? Altfel? Unde? Îmi luasem tot ce-mi trebuia, binoclu, chiar și-un monoclu, monoclu tip lunetă, e mai ușor de mânuit, aparat foto, mai ieșeam și pe un mic balcon. Priveam. Știți prea bine, toate poveștile pe care le-ați auzit de-atâtea ori. Bețivii, babele cu pisicile, doamnele cu câinii, fetele cu buricul dezgolit, v-aduceți aminte în film, în Ghepardul, când îi zice Burt Lancaster unui preot: părinte, am făcut cu ea 7 copii (sau nu mai știu câți) și nu i-am văzut niciodată buricul... Pescarii pe biciclete. Lupta era în altă parte.

Back to scroll

Poate am mai zis, s-a mai zis: Back to scroll, nu back to school! revin: omul e o vata de sticla pe piele intr-o zi caniculara

Parastas regizat de Cristi Puiu

Plecasem cu o preoteasă tânără
Spre hala de pește
Să luăm câțiva crapi
Să-i facem la proțap
La un parastas regizat de Cristi Puiu
Fostă medicinistă, arcuită, fără emoții
Era de-o căldură inghinală inhibantă
Erau invitați de soi
CTP, Esca, Giurgiu, Solomon, Negruțiu
Eram ca-ntotdeauna
Șters, pal, livid
Preoteasa avea inimă de țigancă
Extrem de fierbinte
Cristi Puiu atât a zis: Slow cooking! Nu ne grăbim
Parastasul durează trei zile...
S-au dezbătut idei centrale
Nimeni n-a mai rămas în picioare
Preoteasa mă mângâia pe frunte
Leșinasem de la o palincă pură
Puiu atât a zis: a treia zi va fi de post!
S-au mâncat murături
S-a băut zeamă de varză
S-au desprins idei principale
Omul poate fi o vită încălțată
Omul poate fi un cap de porc
Omul poate fi un pește
Omul poate fi un zeu
Luminița Gheorghiu a zis: Doamne, dar urât mai faceți și mult mai mâncați!
Am plecat la casele noastre
Preoteasa mă topise
Preotul murise
La mesele întinse
Fantomele noastre dezbăteau idei totale

cum să faci un chestionar în doi pași

Unde ți-e mai frică să faci un reportaj?
1. În Teleorman
2. În Regie
3. La liceele bucureștene de prestigiu
4. În Pipera
5. Nș/Nr

Care considerați că este cel mai periculos loc din România?
1. Strehaia
2. Primăverii
3. Mănăștur
4. Teleorman
5. CN "Gheorghe Lazăr"
6. Altul, Mizil
7. Nș/Nr

Ce om vi se pare cel mai nefast pt România?
1. Esca
2. Dragnea
3. Pandele
4. Măruță și soția sa
5. Steer
6. Carmen Iohannis
7. Spania
8. Altul, Ioanițoaia
9. Holograf
10. Mihail Jora
11. Bacu'
12. Aici știi să răspunzi, nu te mai preface

Care e cea mai proastă fotografie de pe FB?
1. Când se vede priza
2. Când se vede caloriferul
3. Când se vede cada (n-ai loc în casa, este?, sunteți mulți și nu e casa ta; eu d-aia îmi fac poze pe câmp, ca să evit baia sau bucătăria, nu le vezi de-ajuns în filmele românești premiate? să nu uit, Doamne, prost a mai fost filmu' ăla: Pescuit sportiv)
4. Când apare butoiu' de strâns apa de ploaie (care-i aur, dar nu se pupă cu bluza Mike)
5. Când florile sunt de plastic
6. Când pisica nu te iubește
7. Alta, alta e mai frumoasă
8. Știu, cu Teleorman

Vă considerați fan al avocatei Elena Udrea, fost ministru al României, lector universitar?
1. Da
2. Nu
3. Da' Bucurenci
4. Bica
5. Ciocolata Costa Rica
6. Dragnea
7. Din sponsorizări

Samsara, samsari

M-am gândit mai mult, nu neapărat mai bine, e greu, dacă nu chiar imposibil, să te eliberezi, cum s-ar spune, să te mântuiești, să scapi de Samsara (cum se zice) prin propria voință, prin ceea ce tu faci. Numai dacă există o voință divină, ea te poate salva. E complicat de presupus că o poți face singur. Asta, dacă admitem că avem un abur numit suflet, care se înalță sau coboară după măsuri. Am citit undeva că purgatoriul, o variantă de infern, plin de suferință și pedepse, de judecați, a fost, este, foarte bine reprezentat și descris de pictori, sculptori, poeți. Pt că ei sunt mult mai sensibili, mai receptivi, ei sunt cu desăvârșire mediumi. Prin ei vorbesc îngerii și diavolii.

Vaci, văcuțe, vace, la vache qui rit

Am simțit școala online prin toți porii, eram pe gârlă, la un pescuit izolat, și-am auzit de pe pod aceste frumoase vorbe ale unui copil: Uite, mami, vace! Pfuuu... La vache qui rit.

Nu mai vrem să ne îmbunătățim

Cred că a dispărut conceptul de îmbunătățire. Nu mai există deloc următoarele teze: a ști, a cunoaște, a te desăvârși, a te depăși pe tine, a deveni. A te lumina. Gata, nu mai e. Exact asta lipsea și nu știam ce. Fiecare este cum este și cam asta e tot. Nu mai sunt griji cum că în ce fel să faci pt ca mâine să fii mai bun, să te înalți. Să te înalți unde? Și de ce? Și cum? În ce sens să fii altul, altfel decât ești? D-asta nu mergea școala în nicio variantă. Ea se descompunea și noi bâjbâiam în a afla de ce. Mix, tix, fix, hibrid, timid, tradițional. Nu contează sistemul atâta timp cât nu mai există conceptul de îmbunătățire. Adică, dacă arunci un pet pe stradă, și îți zice cineva, mâine să nu mai faci. Dacă azi citești Somnoroase păsărele, mâine să poți citi măcar Și dacă... ceea ce e ușor de observat că nu se mai întâmplă niciodată. Dacă azi ai fost hienă, mâine să nu mai fii.

Uite-o fată care frige

Uite-o fată care frige
Înfiptă în catalige
Și un melancolic dur
Tocmai din Kuala Lumpur
Se duc glonț spre PapaCip
Ca să facă cip-cirip
Eu în spate cu drezina
Să topesc rapid chenzina
După noi o izoletă
Să ne-nchidă în gheretă
Că e fata care frige
De frică să nu ne-ncinge...

lipici corega

Aș fi vrut să fiu în altă parte
Mergeam prin orașul expirat
Muream încet
Un playlist de excepție
Boy George
Vaya con Dios (Ni Na Na Na)
UB40 (Red, Red Wine)
La difuzoarele stradale
Mă făcea să încerc niște pași de dans
Însă șchiopătam
Încălțările erau prea tari
Mi le lipisem cu Corega Dublă Putere