luni, 10 august 2020

Realitatea ca montaj, ca înregistrare

În Speed, Keanu Reeves, Sandra Bullock, Dennis Hopper, muzica Billy Idol (Speed
Give me what I need
Yeah
White lightning
Let's speed, on speed
On wheels, on wheels
Speed
Oh, let it bleed
Yeah
Greased lightning
Let's speed, on speed
On wheels, on wheels), e o secvență cam în felul următor:
La televizor, la știri, se transmite cursa infernală a autobuzului, ceea ce gândise Hopper ca să vadă tot ce se întâmplă, adrenalină și sadism, își mai desface o cola, mai zâmbește, la un moment dat, tot uitându-se în ecranele alea, simte că ceva trenează, e static, niște imagini se repetă, sticla goală a unui călător, să zicem, nu-mi mai amintesc precis, devine iar plină. În fine, fusese întreruptă transmisia live și înlocuită cu o înregistrare. 
Hopper își mușcă degetele și, având tulburări de dispoziție, se comută pe un plan și mai precis, și mai dement.
Ei, e, hei, senzația asta o am și eu când mă uit la televizor la Breaking News, parcă mi se dă un film, parcă știu asta, conectarea directă a dispărut, eu sunt în școală, tu filmezi școala, ești live, însă nu e școala mea, nu știu cum faci de vorbești de ceva ce nu există. 
Eu am copii, mă rog, aveam, care se trezesc la 6 dim ca să vină la școală de la distanțe mari, și ajung acasă pe la 4 d.a. și tu mă bați la cap cu cine știe ce prostie, scrisă în birou, privind, eventual, tot un ecran de televizor care te minte până te tâmpește.

Trimis de pe telefonul smartphone BlackBerry 10.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu