Erori erretice literratura literr404atura err404etica tura-vura Loja dezaxaților, Editura Tracus Arte, 2019 / Nextval, editura Atu-Hermannstadt, Sibiu, 2014 Paninsomnia, editura, Etnous, Brașov, 2010 / Valamatoria, tipografia PrinAtu, Sibiu, 2010 /
sâmbătă, 31 ianuarie 2015
malu roşu 8
și de ce nu pleci ?
tot vorbești, tot spui, vorbești ca o moară stricată... ai face, ai drege...
de ce nu pleci ?
noroiul ne ajungea până la glezne, mergeam rău, ne împotmoleam, înnămoleam, călcam în smântâna asta, era pământ, argilă. alunecam, ne uitam la bocanci.
dacă ne trece de glezne, înghețăm. era ceață, frig, bătea vântul. am câteva fotografii de-atunci. eram pe o baltă la pielea. balta satului. la drum era o troiță cu un scris ciudat, agramat și naiv ca în cimitirul vesel. aici m-am uitat mai bine mai târziu. pictorița prioteasă marieana a preotului ilie dracșan teleormanu.
am plecat de lângă apă, mi-era frig. mi-e frig și-acum. și puțin rău. m-am întors la mașină și-am ascultat muzică la un telefon. voiam să ascult radio. n-am prins nimic. se auzea vag un radio bulgăresc. radio horizont. de la pleven venea. mai știi când fumam pleven, mațule ? care cred că are semnal până la brașov.
sunt unele friguri care nu mai ies din tine niciodată. de care nu te mai vindeci. sunt răuri care nu mai pier, sunt în tine mereu, sunt undeva în inimă. sau în creier. n-am reușit să le localizez. ești pur și simplu mereu într-un dezechilibru electrolitic.
eu nu mai pot scăpa, mațule, de răurile astea. mi-e milă mereu. e o boală, îmi fâlfâie inima, mi-e frică. a început să-mi fie tot mai frică și eu nu mai pot pleca, deși în fiecare zi mă gândesc la asta, dar nu mai pot pleca nici din mine, sunt în mine ca într-o închisoare.
din mila asta nu mai ies și chiar azi am zis: gata, e timpul să mă gândesc la mine !
dar nu e ușor. un câine e ca un copil și un copil e ca un câine. eu sunt ceva uzat, sunt un ulei după prăjeli multiple, aproape un deșeu, sunt bun încă de-o feștilă, de-o lampă cu fitil și casa va mirosi a cartofi prăjiți. până la etaju' 10. zzeeeeceeeeeeee !
eu nu sunt un copil și de mine n-are cum să-mi mai fie milă, să-mi plâng de milă, da.
eu am avut timp, mațule !
am avut !
ăsta era totuși cuvântul: rătăceam. nu ne găseam locul. liniștea. cum naiba ajunsesem și pe balta asta numai Dumnezeu știe.
noi ne rugăm la Dumnezeu din frică, repede, precipitat. când simțeam că-mi pierd suflul, când pulsul mi se accelera, începeam să mă rog și mă rugam ca și cum aveam friguri. îmi veneau în mintea blocată vorbe: rugăciunea inimii, serafim de sarov, un univers cu o singură ieșire, iutlanda posibilă, pelerinul rus, cântecul cântat de cezar ivănescu, cel cu rusia, cu genunchii, până începeam să mă încălzesc și să încep să vorbesc întruna, să râd, să repet, mă trezeam, îmi recăpătam memoria, arsă o clipă, și vorbeam, ca acuma. apoi mi-era atât de cald că începeam să mă dezbrac, rămâneam în tricou pe un frig de-ți îngheța inima.
nu mai vorbi atât ! odată o să rămâi rece ! niște ancore mai mari n-ai, să dăm la japcă ?
mațule, tu nu înțelegi, nu înțelegi, mi-e milă, parcă-l omor pe Dumnezeu, mi-e milă rău, mi-e frică, noi când mai murim, mațule ?
când o fi !
și nu este ? nu e deja ? la ce mai suntem noi buni ? ce mai facem noi bine ? ucidem pești ca niște descreierați, omorâm întruna și păzim țevile boierului nicolae până murim. noi așa o să murim: păzind țevile astea !
stai că mi-am amintit ! uite, romanațiul e mai sus, adică mai sus de nivelul mării, decât deliormanul nostru, păi oltu' vine de unde vine și se varsă în dunăre pe la turnu după ce taie doar puțin deliormanul, vedea vine din jud. argeș și se varsă dincolo de zimnicea. bă, mațule, una e cel mai sudic punct, alta e cel mai jos, că puteai să fii cel mai sudic, dar nu cel mai jos. uite aici, smârdioasa, izvoarele, zona asta e cea mai de jos, aici se întâlnesc vedea, teleormanul, valea găuriciu și altele, de-aici și numele: izvoarele, e pământ bun, negru, fertil. suntem cel mai de jos pământ. suntem pământ. noroi.
noi așa nu ne mai încălzim. oprește aici să iau niște iancu sau unirea.
și niște țigări, ia nistru !
tot vorbești, tot spui, vorbești ca o moară stricată... ai face, ai drege...
de ce nu pleci ?
noroiul ne ajungea până la glezne, mergeam rău, ne împotmoleam, înnămoleam, călcam în smântâna asta, era pământ, argilă. alunecam, ne uitam la bocanci.
dacă ne trece de glezne, înghețăm. era ceață, frig, bătea vântul. am câteva fotografii de-atunci. eram pe o baltă la pielea. balta satului. la drum era o troiță cu un scris ciudat, agramat și naiv ca în cimitirul vesel. aici m-am uitat mai bine mai târziu. pictorița prioteasă marieana a preotului ilie dracșan teleormanu.
am plecat de lângă apă, mi-era frig. mi-e frig și-acum. și puțin rău. m-am întors la mașină și-am ascultat muzică la un telefon. voiam să ascult radio. n-am prins nimic. se auzea vag un radio bulgăresc. radio horizont. de la pleven venea. mai știi când fumam pleven, mațule ? care cred că are semnal până la brașov.
sunt unele friguri care nu mai ies din tine niciodată. de care nu te mai vindeci. sunt răuri care nu mai pier, sunt în tine mereu, sunt undeva în inimă. sau în creier. n-am reușit să le localizez. ești pur și simplu mereu într-un dezechilibru electrolitic.
eu nu mai pot scăpa, mațule, de răurile astea. mi-e milă mereu. e o boală, îmi fâlfâie inima, mi-e frică. a început să-mi fie tot mai frică și eu nu mai pot pleca, deși în fiecare zi mă gândesc la asta, dar nu mai pot pleca nici din mine, sunt în mine ca într-o închisoare.
din mila asta nu mai ies și chiar azi am zis: gata, e timpul să mă gândesc la mine !
dar nu e ușor. un câine e ca un copil și un copil e ca un câine. eu sunt ceva uzat, sunt un ulei după prăjeli multiple, aproape un deșeu, sunt bun încă de-o feștilă, de-o lampă cu fitil și casa va mirosi a cartofi prăjiți. până la etaju' 10. zzeeeeceeeeeeee !
eu nu sunt un copil și de mine n-are cum să-mi mai fie milă, să-mi plâng de milă, da.
eu am avut timp, mațule !
am avut !
ăsta era totuși cuvântul: rătăceam. nu ne găseam locul. liniștea. cum naiba ajunsesem și pe balta asta numai Dumnezeu știe.
noi ne rugăm la Dumnezeu din frică, repede, precipitat. când simțeam că-mi pierd suflul, când pulsul mi se accelera, începeam să mă rog și mă rugam ca și cum aveam friguri. îmi veneau în mintea blocată vorbe: rugăciunea inimii, serafim de sarov, un univers cu o singură ieșire, iutlanda posibilă, pelerinul rus, cântecul cântat de cezar ivănescu, cel cu rusia, cu genunchii, până începeam să mă încălzesc și să încep să vorbesc întruna, să râd, să repet, mă trezeam, îmi recăpătam memoria, arsă o clipă, și vorbeam, ca acuma. apoi mi-era atât de cald că începeam să mă dezbrac, rămâneam în tricou pe un frig de-ți îngheța inima.
nu mai vorbi atât ! odată o să rămâi rece ! niște ancore mai mari n-ai, să dăm la japcă ?
mațule, tu nu înțelegi, nu înțelegi, mi-e milă, parcă-l omor pe Dumnezeu, mi-e milă rău, mi-e frică, noi când mai murim, mațule ?
când o fi !
și nu este ? nu e deja ? la ce mai suntem noi buni ? ce mai facem noi bine ? ucidem pești ca niște descreierați, omorâm întruna și păzim țevile boierului nicolae până murim. noi așa o să murim: păzind țevile astea !
stai că mi-am amintit ! uite, romanațiul e mai sus, adică mai sus de nivelul mării, decât deliormanul nostru, păi oltu' vine de unde vine și se varsă în dunăre pe la turnu după ce taie doar puțin deliormanul, vedea vine din jud. argeș și se varsă dincolo de zimnicea. bă, mațule, una e cel mai sudic punct, alta e cel mai jos, că puteai să fii cel mai sudic, dar nu cel mai jos. uite aici, smârdioasa, izvoarele, zona asta e cea mai de jos, aici se întâlnesc vedea, teleormanul, valea găuriciu și altele, de-aici și numele: izvoarele, e pământ bun, negru, fertil. suntem cel mai de jos pământ. suntem pământ. noroi.
noi așa nu ne mai încălzim. oprește aici să iau niște iancu sau unirea.
și niște țigări, ia nistru !
Etichete:
beiu,
gauriciu,
izvoarele,
japca,
pielea pescuit,
romanati,
smirdioasa,
storobaneasa,
teleorman,
tigari nistru,
vedea
duminică, 18 ianuarie 2015
premiul naţional de poezie Mihai Eminescu
când s-a acordat premiu' ?
n-am fost pe fază.
s-a acordat ?
abăluţă a câştigat, nu ?
ştiu că m. cărtărescu nu mai scrie poezie, proză.
pe vasile vlad nu-l ştiu.
genaru e prozator. sau pecican ?
chifu e prozator.
mureşan şi stoiciu sunt poeţi, dar nu se compară cu prozatorii, nu ?
pe vasiliu nu-l ştiu decât din fotografii. totuşi eu am în minte pe
unu' gavriliu. leonard gavriliu.
nu e poet ?
dar ce e ?
şi vasile vlad nu e ion vlad ?
e un pseudonim, nu ?
abăluţă, nu ?
îl ştiu din obiecte de tăcere, ceva cu un ciclop, dintr-o chestie cu o
portocală strecurată în mână într-un cinematograf la periferia
oraşului, din: nu m-am oprit din scris / nici când a murit mama,
din... na, c-am uitat. caut acum.
aşa, am găsit: călătorii... călătOrii sau călătorIi.
stai că m-am încurcat.
premiul primit de gabriel chifu, un profesionist, e halucinant.
în timp ce apăreau cărţi care schimbau cursu' lit. rom. în anii 80,
chifu scria nişte cărţi care, probabil, nu spuneau nimic.
ştiu că am citit/răsfoit cărţi de critică despre vremea aia şi pur şi
simplu nu-mi aduc aminte numele lui. pot face o listă cu numele care
mi-au rămas în minte. şi lista e mare şi numele lui tot nu apare.
Poezie: Sălaş în inimă, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1976 Realul eruptiv,
Ed. Eminescu, Bucureşti, 1979 O interpretare a Purgatoriului, Ed.
Eminescu, Bucureşti, 1982 Lamura, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1983 Omul
neţărmurit, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1987 Povestea ţării latine
din Est, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1994
le-am pus doar p-astea pt că după 2000 lucr. au devenit prea
complicate şi lumea numai chifu nu citea.
asta cu numai... nu... nu ştiu dacă e corectă gramatical. am uitat.
n-am avut răbdare să caut.
revin:
1. premiul naţional Mihai Eminescu e numai pt vii ?
2. poate că nicolae manolescu nu-i cunoştea pe ceilalţi nominalizaţi.
3. chiar dacă e numai pt vii tot sunt 25 de poeţi mai buni decât gabriel chifu.
4. am căutat şi-am găsit în Existenţa poeziei, de Gheorghe Grigurcu,
şi despre gabi chifu, un articol: extaz şi caligrafie... din toată
cartea cred că era undeva pe la mijloc sau mai jos (ca valoare), mai
sus decât ion bogdan lefter, deci, dacă în carte sunt 100 de poeţi,
chifu e pe undeva pe locul 50.
5. eu tot n-am aflat care sunt nominalizaţii. caut de-o oră pe net şi
ba am o listă în care e marta petreu, ba o alta în care e abăluţă, ba
una în care îl găsesc pe ioan moldovan, ba una cu ion mureşan.
să-mi dea şi mie cineva un link cu lista completă.
parcă văd că niciun critic din juriu n-a scris de-a lungul vremii
elogios despre chifu. ca dracu'. sau n-a scris deloc.
gândeşti rău. fiecare poet e unic. el nu se compară cu alţii. el
aleargă singur pe culoarul lui şi câştigă mereu. numai că alţii ies pe
locul 2. ghinion. nu poţi judeca simplist, mecanicist, informatic, ca
în piaţa chibrit.
de ce e cărtărescu mai mare decât chifu ? sau abăluţă ? sau ion
mureşan ? sau ioan moldovan ? sau ioan flora ? sau muşina ? sau
dinescu ? sau stratan ? sau traian t. coşovei ?
stai că ai amestecat morţii cu viii.
fiecare poet are un munte al lui, pe care îl urcă singur.
nu toţi ajung. nu toţi îşi cuceresc muntele. nu toţi sunt văzuţi de
binoclul lui manolescu. şi se rătăcesc. nu ştiu să pescuiască şi mor
de foame şi frig.
ce, al. depărăţeanu nu e mare ?
care e diferenţa dintre depăraţi şi trei fraţi pătaţi ?
hai că am scris vorbe.
dacă ar scrie unu' atât, eu n-aş citi.
Vali Nicolae
E frig şi trenează.
--
facebook.com/nextval
adresavali.blogspot.com
n-am fost pe fază.
s-a acordat ?
abăluţă a câştigat, nu ?
ştiu că m. cărtărescu nu mai scrie poezie, proză.
pe vasile vlad nu-l ştiu.
genaru e prozator. sau pecican ?
chifu e prozator.
mureşan şi stoiciu sunt poeţi, dar nu se compară cu prozatorii, nu ?
pe vasiliu nu-l ştiu decât din fotografii. totuşi eu am în minte pe
unu' gavriliu. leonard gavriliu.
nu e poet ?
dar ce e ?
şi vasile vlad nu e ion vlad ?
e un pseudonim, nu ?
abăluţă, nu ?
îl ştiu din obiecte de tăcere, ceva cu un ciclop, dintr-o chestie cu o
portocală strecurată în mână într-un cinematograf la periferia
oraşului, din: nu m-am oprit din scris / nici când a murit mama,
din... na, c-am uitat. caut acum.
aşa, am găsit: călătorii... călătOrii sau călătorIi.
stai că m-am încurcat.
premiul primit de gabriel chifu, un profesionist, e halucinant.
în timp ce apăreau cărţi care schimbau cursu' lit. rom. în anii 80,
chifu scria nişte cărţi care, probabil, nu spuneau nimic.
ştiu că am citit/răsfoit cărţi de critică despre vremea aia şi pur şi
simplu nu-mi aduc aminte numele lui. pot face o listă cu numele care
mi-au rămas în minte. şi lista e mare şi numele lui tot nu apare.
Poezie: Sălaş în inimă, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1976 Realul eruptiv,
Ed. Eminescu, Bucureşti, 1979 O interpretare a Purgatoriului, Ed.
Eminescu, Bucureşti, 1982 Lamura, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1983 Omul
neţărmurit, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1987 Povestea ţării latine
din Est, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1994
le-am pus doar p-astea pt că după 2000 lucr. au devenit prea
complicate şi lumea numai chifu nu citea.
asta cu numai... nu... nu ştiu dacă e corectă gramatical. am uitat.
n-am avut răbdare să caut.
revin:
1. premiul naţional Mihai Eminescu e numai pt vii ?
2. poate că nicolae manolescu nu-i cunoştea pe ceilalţi nominalizaţi.
3. chiar dacă e numai pt vii tot sunt 25 de poeţi mai buni decât gabriel chifu.
4. am căutat şi-am găsit în Existenţa poeziei, de Gheorghe Grigurcu,
şi despre gabi chifu, un articol: extaz şi caligrafie... din toată
cartea cred că era undeva pe la mijloc sau mai jos (ca valoare), mai
sus decât ion bogdan lefter, deci, dacă în carte sunt 100 de poeţi,
chifu e pe undeva pe locul 50.
5. eu tot n-am aflat care sunt nominalizaţii. caut de-o oră pe net şi
ba am o listă în care e marta petreu, ba o alta în care e abăluţă, ba
una în care îl găsesc pe ioan moldovan, ba una cu ion mureşan.
să-mi dea şi mie cineva un link cu lista completă.
parcă văd că niciun critic din juriu n-a scris de-a lungul vremii
elogios despre chifu. ca dracu'. sau n-a scris deloc.
gândeşti rău. fiecare poet e unic. el nu se compară cu alţii. el
aleargă singur pe culoarul lui şi câştigă mereu. numai că alţii ies pe
locul 2. ghinion. nu poţi judeca simplist, mecanicist, informatic, ca
în piaţa chibrit.
de ce e cărtărescu mai mare decât chifu ? sau abăluţă ? sau ion
mureşan ? sau ioan moldovan ? sau ioan flora ? sau muşina ? sau
dinescu ? sau stratan ? sau traian t. coşovei ?
stai că ai amestecat morţii cu viii.
fiecare poet are un munte al lui, pe care îl urcă singur.
nu toţi ajung. nu toţi îşi cuceresc muntele. nu toţi sunt văzuţi de
binoclul lui manolescu. şi se rătăcesc. nu ştiu să pescuiască şi mor
de foame şi frig.
ce, al. depărăţeanu nu e mare ?
care e diferenţa dintre depăraţi şi trei fraţi pătaţi ?
hai că am scris vorbe.
dacă ar scrie unu' atât, eu n-aş citi.
Vali Nicolae
E frig şi trenează.
--
facebook.com/nextval
adresavali.blogspot.com
sâmbătă, 17 ianuarie 2015
lângă abatorul lui mara by români tenebri. valentin nicolae
dedic aceste apariţii editoriale lui lucian damiev şi lui ovia herbert, aceşti rătăcitori ai celor mulţi ani apocaliptici:
- o samă de erori - pe drumuri defuncte - la moara lui kalimente - despre lucrurile cu adevărat fermentate. caşcaveaua - sita mureşan în vizită la cernetu. cerne tu ! a zis lucian damiev - încremenirea în prostesc - teodosie snagoveanul. ultimul filtru - cum am devenit un fur - privind spre viitor, trifazic.
noi apariţii editoriale la editura teleormanul în lanţuri:
- boroi. viaţa şi opera - micile arsuri ale vieţii. azi, ceapa călită - la orizont această abnegaţie - de la noi la viişoara - scaieţii - caşcaval rupt cu mâna - miel rece - sleit. seu. singur - perdele de ţânţari - flamura roşie buzescu - muncind pe plantaţie la boierul niculae - luna răpciune cade în prier - proştii nu mai sunt aceiaşi - găuriciu. râul suprem - pe văile călmăţuiului, înnămolit - nu pot trăi fără scris - dac-aş fi bogat - voicilă. ultimul şut. toate volumele sunt disponibile la chioşcul meu "la malu roşu", cum treci de abatorul lui mara, dar pă partea ailaltă. preţurile sunt piperate. nu scriu moca. scriu robust.
mici apariţii editoriale:
- ciupit - umbrar - în lanul din segarcea vale - mark - penumbra - neglijent - gunoaiele nu mai sunt aceleaşi - să nu aştepţi minuni de la ziua de salariu - nu faceţi case mai înalte ca tartorii - platon pardău - la grandiflota - vezi că ai lăsat-o la intrare - ai pus-o de-ai omorât-o - vezi că alunecă - ţine-o bine - liquid & prostesque & candresque. toate au apărut în colecţia ”capodopere ale literaturii române”, ediţia de buzunar, 2000 în 14
noi apariţii editoriale:
- troscot - sub 50 % - acolo unde-ţi sunt înfipte picioarele, acolo-ţi va sta şi capul - ulei - ce cap aveţi ! - niţu - scriu romane şi cancane pân-la liberare - floriol - braserie. viaţa lui marian nebunu - sub pod. la limită - porcul apelor sau peştele cu 1000 de ochi - coropişniţă
noi, dar vechi, apariţii editoriale:
- sublingual. o nouă perspectivă - ulei - mi-e rău. ghid de bune practici - dinicu golescu - răgălie - mercerie şi recamier - nu-mi sunt toţi porcii acasă. ghid - ventilatoare cocoşate
noi dispariţii editoriale: - şlapi reci - bere caldă - şi-atunci i-am dus pe toţi la morgă - mica migrenă - caii lor
noi interfeţe editoriale:
- comandante, mînca-ţi-aş - s-a spart în anchetă - cum am facut 250 000 de € într-un minut - băsică ţinea la el - cartea drăgăneştii-oltului. mondial - s-a spart băşica - comandante, să nu crezi - am ales justiţia - verdict: sună a sec ! - camera telefonului. ghid de supravieţuire - ”cât eşti de inteligent” - şase case. 6 case. din meditaţii, scuze...
moi apariţii editoriale: - kisăliţă - papaşa - cele 100 de lepre - rîturi de trecere - zetat - zeţa. fiica zeţarului - copite simple – limboscitica. curs scurt
noi nu cumpărăm porcu' propriu-zis, ci o carcasă. - daţi-mi şi mie carcasa asta de porc ! ia, bă, nene, porcu'-ntreg, că e păcat, dă-l prin chopper, pune ş-o juma' de miel şi fă un DROB ca lumea. să nu uiţi de cele 80 de ouă ! şi verdeaţa ! sare, tată, şi la cuptor! mă rog, cuptor de cărămidă, de făcut cărămidă !
noi, nu voi, apariţii editoriale: - clorofilă, fante de crângaşi - ilery - pendula - formal, dar nu de formă - coentrao, stânga europii - bielă - frecuş - cele 100 de capre - viaţa şi opera lui buia - dincolo de clinceni - ştift - pre-car - la brass - vite. o cireadă - podbal, iarba cu şapte feţe - calinderu - postăvaru - reflux.
ovia herbert, in your lips, editura decor, mihăileşti, 2011
lucian damiev, clonarea. o nouă interfaţă, editura muzeul de ceară, sinaia, 2011
raul t. modig, bronşita astmatiformă la îndemâna oricui, editura tabac, drăgăneşti de vlaşca, 2011
"aceste aparitii editoriale ne încântă sufletul... le-am citit instant, n-am reuşit să le las din mână, mi s-a ars crema de zahăr ars... colegele s-au îmbujorat, rezistenţa reşoului prea mare... o sârmă groasă, înroşită... le recomand cu plăcere, tuturor..." lory, 18 ani, şcoala de fete, internat pedagogic, alexandria, teleorman.
- o samă de erori - pe drumuri defuncte - la moara lui kalimente - despre lucrurile cu adevărat fermentate. caşcaveaua - sita mureşan în vizită la cernetu. cerne tu ! a zis lucian damiev - încremenirea în prostesc - teodosie snagoveanul. ultimul filtru - cum am devenit un fur - privind spre viitor, trifazic.
noi apariţii editoriale la editura teleormanul în lanţuri:
- boroi. viaţa şi opera - micile arsuri ale vieţii. azi, ceapa călită - la orizont această abnegaţie - de la noi la viişoara - scaieţii - caşcaval rupt cu mâna - miel rece - sleit. seu. singur - perdele de ţânţari - flamura roşie buzescu - muncind pe plantaţie la boierul niculae - luna răpciune cade în prier - proştii nu mai sunt aceiaşi - găuriciu. râul suprem - pe văile călmăţuiului, înnămolit - nu pot trăi fără scris - dac-aş fi bogat - voicilă. ultimul şut. toate volumele sunt disponibile la chioşcul meu "la malu roşu", cum treci de abatorul lui mara, dar pă partea ailaltă. preţurile sunt piperate. nu scriu moca. scriu robust.
mici apariţii editoriale:
- ciupit - umbrar - în lanul din segarcea vale - mark - penumbra - neglijent - gunoaiele nu mai sunt aceleaşi - să nu aştepţi minuni de la ziua de salariu - nu faceţi case mai înalte ca tartorii - platon pardău - la grandiflota - vezi că ai lăsat-o la intrare - ai pus-o de-ai omorât-o - vezi că alunecă - ţine-o bine - liquid & prostesque & candresque. toate au apărut în colecţia ”capodopere ale literaturii române”, ediţia de buzunar, 2000 în 14
noi apariţii editoriale:
- troscot - sub 50 % - acolo unde-ţi sunt înfipte picioarele, acolo-ţi va sta şi capul - ulei - ce cap aveţi ! - niţu - scriu romane şi cancane pân-la liberare - floriol - braserie. viaţa lui marian nebunu - sub pod. la limită - porcul apelor sau peştele cu 1000 de ochi - coropişniţă
noi, dar vechi, apariţii editoriale:
- sublingual. o nouă perspectivă - ulei - mi-e rău. ghid de bune practici - dinicu golescu - răgălie - mercerie şi recamier - nu-mi sunt toţi porcii acasă. ghid - ventilatoare cocoşate
noi dispariţii editoriale: - şlapi reci - bere caldă - şi-atunci i-am dus pe toţi la morgă - mica migrenă - caii lor
noi interfeţe editoriale:
- comandante, mînca-ţi-aş - s-a spart în anchetă - cum am facut 250 000 de € într-un minut - băsică ţinea la el - cartea drăgăneştii-oltului. mondial - s-a spart băşica - comandante, să nu crezi - am ales justiţia - verdict: sună a sec ! - camera telefonului. ghid de supravieţuire - ”cât eşti de inteligent” - şase case. 6 case. din meditaţii, scuze...
moi apariţii editoriale: - kisăliţă - papaşa - cele 100 de lepre - rîturi de trecere - zetat - zeţa. fiica zeţarului - copite simple – limboscitica. curs scurt
noi nu cumpărăm porcu' propriu-zis, ci o carcasă. - daţi-mi şi mie carcasa asta de porc ! ia, bă, nene, porcu'-ntreg, că e păcat, dă-l prin chopper, pune ş-o juma' de miel şi fă un DROB ca lumea. să nu uiţi de cele 80 de ouă ! şi verdeaţa ! sare, tată, şi la cuptor! mă rog, cuptor de cărămidă, de făcut cărămidă !
noi, nu voi, apariţii editoriale: - clorofilă, fante de crângaşi - ilery - pendula - formal, dar nu de formă - coentrao, stânga europii - bielă - frecuş - cele 100 de capre - viaţa şi opera lui buia - dincolo de clinceni - ştift - pre-car - la brass - vite. o cireadă - podbal, iarba cu şapte feţe - calinderu - postăvaru - reflux.
ovia herbert, in your lips, editura decor, mihăileşti, 2011
lucian damiev, clonarea. o nouă interfaţă, editura muzeul de ceară, sinaia, 2011
raul t. modig, bronşita astmatiformă la îndemâna oricui, editura tabac, drăgăneşti de vlaşca, 2011
"aceste aparitii editoriale ne încântă sufletul... le-am citit instant, n-am reuşit să le las din mână, mi s-a ars crema de zahăr ars... colegele s-au îmbujorat, rezistenţa reşoului prea mare... o sârmă groasă, înroşită... le recomand cu plăcere, tuturor..." lory, 18 ani, şcoala de fete, internat pedagogic, alexandria, teleorman.
duminică, 4 ianuarie 2015
vreme pentru pescuit clean
vreme pentru pescuit clean, dar am prins un avat, un avăţel...
bătea vântul, bătea rău, nu puteai să lansezi...
plecasem după clean, n-a tras deloc...
vremea asta cu vânt, cu nori, mai răcoroasă este foarte bună pt clean.
eram lângă balastieră, vântul şuiera din faţă, până şi vedea avea valuri...
vedea care e un râu mic...
am reuşit să arunc, aveam o varga de aprox. 4 m, cu una de 5 m baţi orice loc pe vedea...
pluta s-a dus sub apă, am înţepat, un avat de aprox 30 cm...
doar unul am prins...
de-atunci am mai văzut doar câţiva micuţi pe care i-am eliberat, cum spuneam în altă parte: nu mai e peşte pe vedea...
n-am mai apucat nici vremea aia: vânt, frig, înnorat... tocmai bună pt. răpitor.
e din ce în ce mai cald, nu adie vântul, e praf, apă e tot mai mică, mai tulbure, mai braconată...
când eram mic era chiar frumoasă în destule locuri... prindea lumea şalău... incredibil, poate că venea din dunăre, acum nu mai are cum... sunt numai plase, de-a latul gârlei.
- GHID PESCUIT CLEAN -
Acum acest ghid la clean 2 €
Livrare în aceeași zi prin email.
aici sunt niște cleni prinși la ficat de pasăre iarna pe ger...
bătea vântul, bătea rău, nu puteai să lansezi...
plecasem după clean, n-a tras deloc...
vremea asta cu vânt, cu nori, mai răcoroasă este foarte bună pt clean.
eram lângă balastieră, vântul şuiera din faţă, până şi vedea avea valuri...
vedea care e un râu mic...
am reuşit să arunc, aveam o varga de aprox. 4 m, cu una de 5 m baţi orice loc pe vedea...
pluta s-a dus sub apă, am înţepat, un avat de aprox 30 cm...
doar unul am prins...
de-atunci am mai văzut doar câţiva micuţi pe care i-am eliberat, cum spuneam în altă parte: nu mai e peşte pe vedea...
n-am mai apucat nici vremea aia: vânt, frig, înnorat... tocmai bună pt. răpitor.
e din ce în ce mai cald, nu adie vântul, e praf, apă e tot mai mică, mai tulbure, mai braconată...
când eram mic era chiar frumoasă în destule locuri... prindea lumea şalău... incredibil, poate că venea din dunăre, acum nu mai are cum... sunt numai plase, de-a latul gârlei.
- GHID PESCUIT CLEAN -
Acum acest ghid la clean 2 €
Livrare în aceeași zi prin email.
aici sunt niște cleni prinși la ficat de pasăre iarna pe ger...
vineri, 2 ianuarie 2015
Abonați-vă la:
Postări (Atom)