ideea e ca tot ceea ce am scris am scris la intamplare... n-am avut absolut nici un plan sau poate am avut... oricum, praful asta de literatura pe care incerc sa-l scriu nu cred ca ma duce nicaieri, mai bine as fi citit o carte a lui Shivananda si m-as fi apucat sa stau, sa ma plimb prin lume ca un spectator compasiv si benefic. poate ca exista o ratacire in toate astea... o ratacire a tuturor; si poate ca nu e vorba decat de stimulari premiale, de defulari, de complexe de inferioritate; te si intrebi daca nu cumva lipsa constiintei de sine, lipsa luciditatii te fac sa delirezi verbal si incoerent pe zeci de pagini de maculator. maculator, altfel cum as fi putut sa-i spun. as fi vrut sa fotografiez (imortalizez?) anumite zile, scene, stari... astfel as fi reusit mai bine sa rostesc ceva despre ele, avand drept sprijin si reper aceste fotografii. pentru curiozitatea cititorilor acestor randuri ar fi folositor poate sa amintesc cateva nume de personaje, ca sa nu le zic scriitori, care m-au impresionat ca pe o hartie fotografica, desi hartia pare mai degraba femeie decat barbat, Stefan Agopian, Traian T. Cosovei, Marian Ilea, Matei Visniec, Bacovia, Eminescu, un moment sa gandesc... oricum, ai putea citi ce am scris, intrucat sunt lucruri pe care le scrii si care apoi iti plac... poate pentru ca au fost scrise intr-un moment ludic si inspirat.