toți ai casei plănuiau

purtam o cămașă gianni versace
de la second
era o căldură microbiană

pe terasa cu vedere la turla bisericii
cu tabla zincată luminând orașul
cu turla ca o antenă wireless
la care ne conectam intermitent
funcție de distanță
toți ai casei plănuiau să treacă de la amoralitate
la imoralitate
era singura cale ce se întrezărea
era singurul loc unde adia o umbră suspectă, nefastă

eram descumpănit
nu, tu nu poți fi așa, a zis damiev
că tu ești cumpănă
inventasem expresia asta: marea cumpălinire
ori o găsisem undeva
naiba știe ce semnifica în capul nostru
tu o să mori cu ideile astea, a zis ovia
n-am furat, n-am mințit

încolo spre seară
o fată a zis eu m-am plicti
încolo spre seară
la intersecția aia
unul dintre noi s-a rătăcit

și brusc mi-am amintit de asta
tot ziceți despre om, tot ne spuneți despre valoarea omului
ce produce omul?
gunoi, a răspuns lectorul.

reciclarea lui ego

Reciclarea lui Ego

săptămâna patimilor

ieri a trecut damiev pe la mine
avea remușcări pentru că-l certaserăm pe robert de anul nou
abătut
a venit pe la 14 a plecat la 17
dormeam bătăi în ușă 24:20
cine credeți?
damiev
pierduse toate trenurile, toate autobuzele
mai straniu, mai enigmatic
furase chiar două cărți de la cineva: suflete moarte (noi, probabil) și madam bovary
pe a doua mi-a dat-o mie
uneori nu-l înțeleg
cu robustețea lui, cu optimismul lui cronic, nativ
ar fi trebuit să facă mai mult
nici nu ascultă.

să ți se nască al tău copil în 2000
măgulitor, nu?
noi în anul 20∞

încep să scriu un poem despre frig
despre aceste ferestre închise neluminate
despre mine încorsetat în resentimente

ieri mă întâlnii cu robert pe la prânz
eram ca două animale dispărute de mult
un fel de perodactili
cumpără biserica neagră de baconski
datorită excelentei mele priviri periferice

ieșii să-mi iau țigări ca un apucat
e 1 am
am desenat o ultimă victimă pe chip
robert încercă să-mi povestească frumusețea orașului noaptea după vreo ploaie
renunț frecvent la dorințe
nu prea mă simt în apele mele
zbaterile interioare căzură cu zgomot
sunt o încâlceală
nicio brumă de bucurie preadolescentină

nu m-ar ajuta nici măcar un al doielea bec în camera asta întunecată
am doar câteva cuvinte pe care nu mi le mai aduc aminte
săptămâna patimilor
vorbirăm nimicuri
fumarăm cam mult
ne regăsirăm greu.

poartă o unghieră la tine

motto:

copii crescuţi aiurea
cu lapte praf
la sânul lăsat al uzinei...
copii crescuţi aievea
pe valul ros al milei...


ce zici să fac?
ţine palma pe ficat când poţi...
te uiţi la tv, citeşti pune palma
s-ar putea să te ajute

când adormi aşează palma dreaptă pe plexul solar
şi stânga pe ombilic
poate să-ţi facă bine

asta zici să fac?
da
şi altceva?
poartă o unghieră la tine
şi?
taie-ţi câte o unghie când eşti la o petrecere sau la un bairam, cum zic ăştia,
şi aprinde o brichetă şi dă-i foc
aşa, şi?
mirosul îţi va aduce aminte de moartea ta
şi pâna atunci?
zicea unu`, Noica, de petrecere, de petrecerea timpului
şi până atunci?
urlă, urlă în tine.

şi în rest?
nu ştiu ce să zic
nu e nimic de făcut?
cam nu... ceva ar fi: respiră amplu...
ajută?
poate
şi cu tata ce să fac?
lasă-l acolo, îi vei urma...
cum să-ţi descriu nodul ăsta din gât... stai aşa!
uite: nu mai pot să mă mai gândesc la ce a fost, nu mai pot să respir, mi se pune un nod în gât...
respiră amplu, te-ai panicat şi, în plus, ai luat-o pe panta asta greşită... nu vezi şi tu că orice apariţie are aerul eşecului, nu observi că vorbele, gândurile astea îţi fac rău?
dormi şi tu mai mult, mănâncă mai bine, râzi, veseleşte-te că nu mai stai mult...

ia şi tu o pauză, odihneşte-te...
da, da` am numai lacrimi în gât
atunci plângi, plângi în tine şi gata, lasă-mă-n pace,
mă duc să pescuiesc...

nu poţi pleca
acum mă ai pe mine
rămâi!
nu eşti numai tu.

Despre viata ta, a mea, a noastra

Indiferent cine esti, indiferent incotro de indrepti, ideea este sa ai onoare, sa iti respecti cuvantul dat, sa fii vertical, sa nu te lasi furat, manipulat, mintit.
Poate ca parintii tai mint, fura, nu este obligatoriu sa-i urmezi, nu este necesar sa-i asculti pe cei care au aratat ca sunt suspecti, fatarnici.
Probabil unul dintre voi are un parinte care este inspector scolar si care a fost pus in functie pe criterii politice... tu, probabil, nu mai ai ce sa-i faci, nu mai ai cum sa-i schimbi firea, comportamentul, insa tu poti fi altfel, mai mandru, mai demn, mai drept.
Poate ti se pare dur ceea ce spun, insa ignora-ti parintele, nu ai ce invata de la el, nu merita sa inveti sa fii lingusitor, supus, cu mai multe fete.
Intrebarea care probabil iti vine in minte este urmatoarea:
ce castig? sau de ce sa fac asa?
Nu este exclus sa existe nenumarate raspunsuri la aceasta intrebare, care mai de care mai inteligente, mai argumentate, mai complexe, insa raspunsul meu este acesta: pentru ca asa vreau.
Vreau sa nu fiu mintit, sa nu fiu furat, sa nu fiu manipulat... vreau sa pot spune ce gandesc fara teama, vreau sa-mi pastrez verticalitatea, onoarea, vreau sa ma bazez pe mine si pe ceea ce stiu eu sa fac, nu pe parintii mei, care lucreaza cine stie unde.
Daca ma respect si daca, de exemplu, raman corigent la geografie, nu trebuie sa ma duc la mama sau la tata sa vorbeasca cu nu stiu cine care sa vorbeasca cu profesorul de geografie ca sa ma treaca fara sa invat. Daca esti demn, invata si ia examenul respectiv, daca profesorul este absurd, nedrept, incorect, da-l in judecata, nu te costa nimic, de ce sa-ti fie frica.
Prin urmare indiferent daca esti profesor, sau sofer, sau inginer, sau inspector comporta-te ca un om adevarat.
Poti sa inveti de la toti cei din jurul tau... ce merita si ce nu merita sa faci. Nu e deloc rau sa ai o tinta, un scop, sa iti doresti ceva, insa in atingerea scopului nu trebuie sa-ti bati joc de cei de langa tine, ca nu este exclus sa vina un altul care sa-si bata joc de tine.
Ce sa-ti placa la un om dubios, la un om cu un caracter suspect? Nimic.
Chiar daca acel om este foarte bun dpdv profesional il admiri, respecti pentru asta, insa nu poti sa ai incredere in el, nu poti sa spui ca ar fi de urmat in comportamentul lui.
Cand intalnesti astfel de oameni e bine sa te feresti de ei, nu te costa nimic, e gratis, free.
Amenintarile unora dintre ei nu trebuie sa te sperie, ci sa te faca sa zambesti de cat de limitati sunt, pentru ca nu esti santajabil, si, la urma urmei, ce poate sa-ti faca, cel mai rau lucru e sa te omoare, insa nu e intotdeauna asa de simplu.

Pentru cei care sunt apti fizic si mintal, cam asta inseamna sa-i ajuti cumva, cam asta inseamna sa le dai un sfat, sa-i indrumi.
Poti incerca sa le trezesti potentialul, sa le descoperi talentele, inclinatiile, poti incerca sa faci din ei niste oameni demni, greu de pacalit, greu de ucis.

In tot ceea ce faceti sa aveti in minte ideea ca merita sa devii, de exemplu, actor, sau profesor, sau medic, pastrandu-ti in acelasi timp demnitatea.
De ce sa copiezi la examene, de ce sa te minti pe tine, ce faci cu notele, ele nu valoreaza mare lucru, nu trebuie sa pui atata pret pe ele. Daca vrei sa devii actor chiar ca nu conteaza deloc ce note ai, intrucat susti un examen si, daca esti bun, vei fi student la UNATC (Universitatea de arta teatrala si cinematografica I. L. Caragiale).
Tu crezi ca Dinica a avut note mari la liceu sau la scoala profesionala?
Eu nu cred. Si cu toate astea a facut Institutul de teatru si film si, in plus, mai ales, este un actor exceptional.