la cimitir

mă trezisem în zori
să plec spre cimitir
de ceva vreme tata era acolo
cam 3 km

frig zăpadă viscol
trecusem pe la ortodoxia
să iau un calendar
mergeam de parcă n-aş fi mers
mergeam întruna
mă căutam iar şi iar
cine ce să facă din mine?
cui folosesc?
am aprins o lumânare
am reaprins-o
tot mă uitam la gardul spart
tot mă gândeam
nicio idee niciun semn

un semn tot a fost
am uitat calendarul
ca să vadă şi el anul în care am ajuns
şi în ce hal suntem.


 
   

o cafea la şamir

mă trezeam dimineaţa devreme
beam o cafea la şamir
expresso scurt
mi se ridica pulsul 100, 110

aşteptam un microbuz de lumima
mă duceam spre grojdibodu
fusesem sunat încă de-aseară: un mort tânăr înviase
zic gata a început
n-apucasem să mă spăl miroseam tot a tutun
fumasem toată noaptea

aş fi vrut să ajung instant
aş fi vrut să zbor aşa ca un elicopter de plastic
era ceaţă frig îmi îngheţaseră mâinile pe brichetă
fumam întruna

aparu şi maşina
nu mă simţeam bine
parcă îi vomitam pe toţi cei în care îmi pusesem multe speranţe

mă urmarea cineva cu privirea mă iscodea
am fost sunat iar cică mortul merge pe strada cu un steag
n-au ştiut să-mi spună ce scria pe el că scria

apoi m-a sunat unu` de la giubega:
un băiat blond de 4 ani scoate ideograme pe gură

apoi
ţi-am zis bă că n-ai şoareci
i-am căutat cu lanterna toată dimineaţa
nu mă nu sunt urme
n-au ajuns încă.

desanai small angels

coboram din tren în gara basarab
ceață smog fum grătare votcă
hoți bișnițari karatiști ai huilei
mă așteptai într-un taxi
într-un furou alb dantelat
ca rusoaica lui gib

aveam eu fantezia asta, lorizda
că văzusem două panarame îmbrăcate așa când eram copil
în gara din buzău
dimineața
de se uita lumea ca la urs

și-mi plăcea piesa asta la nebunie
stau în unitate
fac târâș pe coate
fac sectoare și plantoane
pân’ la liberare

plecam în trombă spre garsoniera ta
o închiriaseși pentru mine, lorizda
coboram târziu în noapte să bem o cafea la dozator
să cumpărăm țigări și condoms
tu te aruncai pe burtă în zăpadă
și ziceai că dacă dai din mâini ca și cum ai înota fluture
desenezi îngeri, small angels
cât te iubeam, lorizda.

© raul t. modig™

i am immortal brahman, lorista

până în clasa întâi am aiurat
stăteam așa sub plapumă în iernile reci
și ridicam o mână deasupra capului
și strigam grădi, grădi

îmi plăcea la grădiniță
copiii îmi spuneau lori
aveam așa niște codițe
prinse cu bile cât toate zilele

la școală am aiurat mai rar
m-am întâlnit cu tine când stăteam în internat
și băieții îmi ziceau lorizda
te-ai apropiat și mi-ai spus
i am immortal brahman, lorizda
vorba asta mi-a plăcut, ți-am zis apoi că nu mă cheamă așa
ci lorista
dar ție ți-a plăcut să mă tot strigi lorizda, lorizda

te certai cu pedagoaga, începusei s-o înghesui prin colțuri pentru mine
te iertam
că tu erai brahmanul meu
aduceai în internat vinifruct, trocadero, calypso și pentru mine aurora
ți se dusese vestea
trezeai tot palierul
lorizda, lorizda
mă iubeai nespus
te băteai pentru mine din orice

ți-aduci aminte când am ieșit noaptea pe ascuns să fumăm, să bem o cafea
și ai început să te bați cu unul care căuta prin gunoaie
i-ai dat câteva picioare dar erai beat și ai căzut
apoi te-a prins de piept de la spate și nu mai puteai să respiri
și l-am lovit cu un lemn în cap de am crezut că l-am omorât

apoi te-am pierdut că într-a unșpea m-am măritat cu un băiat spelb, cu stare
auzeam vești despre tine
că ți-ai lăsat mustață ca de niro in jackie brown și-ți ziceai washington
și hrăneai toți câinii orașului
strigai câinilor, liniște, sunt eu, patronul

îmi răsunau și acum în minte vorbele tale
ține minte trei cuvinte, lorizda
p**a, paru', postăvaru'

te-am întâlnit târziu, am lăcrimat
tu ai plâns și ai rostit ca niciodată
i am immortal brahman, lorista

arșiță neagră

m-ai adus în sudul ăsta
praf nisip și căldura asta infectivoră
m-am uitat la tine și aveai pielea neagră
de căruțaș
îți strălucea transpirată
cum de purtai barbă în sudul ăsta extrem

în arșița neagră am venit să vă spun
tot ce a fost mi-a rămas în mine în gât
sau în osul frontal
n-am procesat nimic
sunt toate în lumina ochilor
dacă m-ați întreba orice n-aș putea să vă spun
sunt incapabil să exprim ce a fost
n-am trecut de nimic n-am urcat nicio treaptă
și acum o auziți și pe ea

m-ai adus în câmpia asta
unde n-ai cum să te ascunzi
unde te împuți mergând
știți că sunt niște povești despre unii care au făcut viermi rătăcind pe câmpurile astea
unde nu poți ridica privirea
unde îți vine să te chircești
ca să ocupi mai puțin spațiu
unde ai capul plecat
deși ești cel mai înalt punct din întindere
becul ăsta de 1 milion de wați
doborându-te îngenunchindu-te

am venit aici în fața voastră
să mă judecați
nici nu mai contează cum
dar să țineți seama că n-am reușit să învăț nimic din nimic
n-am fost în stare să fiu altundeva decât în clipă
în arșița asta neagră.