Fragment dintr-o carte, din 1984, Curcubeul de la miezul nopții
Bedros Horasangian
„Fără pile eşti un om mort... Trebuie să ai relații peste tot... Degeaba vrei să faci anchetă, n-o să te ajute nimeni... Poate eşti un optimist incurabil și asta e un fel de boală, dar nu te alegi cu nimic... De spital toată lumea are nevoie... Las-o mai moale, c-o să-ți cedeze nervii... La ce bun să pui atîta suflet, să-ți faci zile fripte... Fă-te că nu observi nimic, mai închide și tu ochii, astupă-ţi urechile... De ce vrei să fii mai cu moț?... Aleargă după bani?... Ei şi, ceilalți nu fac la fel?... Tu ce vrei de la ei... Să-i schimbi?... Să-i faci mai buni?... Citește mai puţin şi învaţă mai mult din experiența altora... Viața nu este ca în cărţi... Stai liniştit în colțul tău și vezi-ți de drum... Fă-te că nu observi, e mai bine aşa... Mai sănătos... Uneori e chiar recomandabil să nu fii luat în seamă... Să trăieşti obscur, mic, în rând cu toată lumea, unde e înghesuială mai mare, la mijloc, eşti mai ferit şi e şi mai cald..."
Ei îi e rău. Nu poţi sta cu mîinile încrucişate. Te agiți. Fără mare folos. E internată de trei zile şi nimeni nu-ţi spune nimic. Nu ştii ce are, nici un diagnostic. „O chestie d-asta te înnebuneşte..." I-au greşit analiza, trebuie s-o repete, să i se ia din nou sînge. „Mai greşim şi noi, ce vreţi... Numai cine nu munceşte nu greşeşte..." Clişee, automatisme verbale, comportamentale. Obiceiuri.
O să fie bine. „Limba e casa fiinţei", spune filosoful. Şi oamenii ăştia care te înalţă şi apoi te aruncă în abis, fără nici o milă. Cazi de-ţi frîngi toate oasele.
„Descurcă-te !..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu