Și ăștia cu mai puțini dinți, Octavian Perpelea, se duc la Gaudentus.
Covrigii mă liniștesc.
Malpraxis la Târgul de carte.
Iarna, singurul anotimp estival, pt cei mai întunecați.
Mai bine facem o sesiune de autogrefe. Că jupuiți suntem, de vii.
A venit iarna
Mor copii intoxicați
Arși
Otrăviți
Vom reuși prin moarte
Să desenăm sobe
Lumină
Mâncare
Păi dacă te duci la târg tot pt Liiceanu, Ioan Aurel Pop, Radu Paraschivescu n-are niciun haz, n-ai făcut nimic.
Și doar pt traduceri, e doar pamplezir, capriț.
Adevărul e ăsta: cauți literatura cu lumânarea.
Asta e, țațo, e traduceri, e reeditări.
(glumesc, desigur)
Ia-uite cum trec copiii la școală. În ce sens?
E timpul ca toate lucrurile să fie de unică folosință.
Mai bine furăm eugenii și le mâncăm.
România când mai bootează ?
Ca-n versul bacovian celebru : e frig și bootează !
prima data mi-a disparut ultima litera a prenumelui, ca la soparle coada, vocala aia 'a': luca=luc, dupa care intr-o devalmasie de silistea-gumesti au inceput sa-mi cada literele numelui.
nicolae=nicola=nicol=nico=nic=ni si aici s-a oprit alunecarea asta in gol.
incepusem sa-mi scriu numele astfel: lucni, dar ce naiba insemna?
cand 'c'-ul s-a volatilizat a ramas doar 'luni'...
dupa multe incercari, dupa multe frici am vrut sa-mi recompun numele, mi-am dorit sa fiu iar soparla cu coada, mai mult de 'ni-ni' n-am reusit...
pana la urma am ramas la concluzia ca ajunsesem la un fel de negatie: nici asta, nici asta, neti, neti...
insa la mine doar atat: ni-ni.
