Programari evaluare psihosomatica clasa pregatitoare Teleorman
(centre de evaluare Alexandria, Rosiori de Vede, Turnu Magurele, Videle, Zimnicea)
la telefon 0347.805.501 Centrul Judetean De Resurse si Asistenta Educationala.
Evaluarea psihosomatica CJRAE Teleorman In perioada 2-19 aprilie 2013 se desfasoara evaluarea psihosomatica a copiilor pentru inscrierea
acestora in invatamantul primar in anul scolar 2013-2014.
(centre de evaluare Alexandria, Rosiori de Vede, Turnu Magurele, Videle, Zimnicea)
--
adresavali.blogspot.com
sâmbătă, 30 martie 2013
vineri, 29 martie 2013
miercuri, 27 martie 2013
sufletul copilului tau e ca o minge
sufletul copilului tau e ca o minge
o minge vargata
sufletul lui e lumina culoarele reci negre si
lungi
el miroase a aer si a piatra sparta
tu a spital vezi tu curtea asta cu vechituri
acolo sus imbracat nemteste e copilul tau
el face PAF! PAF!
dar inima lui sare ca o minge
la picioarele tale
ea are o culoare fluo si e vazuta inca de departe
--
adresavali.blogspot.com
o minge vargata
sufletul lui e lumina culoarele reci negre si
lungi
el miroase a aer si a piatra sparta
tu a spital vezi tu curtea asta cu vechituri
acolo sus imbracat nemteste e copilul tau
el face PAF! PAF!
dar inima lui sare ca o minge
la picioarele tale
ea are o culoare fluo si e vazuta inca de departe
--
adresavali.blogspot.com
luni, 25 martie 2013
padurea vaceni pescuit fals
plecasem spre padurea vacenilor.
aveam cate ceva la mine. un termos, niste covrigi,
brichete bic, chibrituri, ace de pescuit, putin fir textil... insa tot
cad intr-un sec, ma tot duc, ma tarasc pe peretii
unui gol, ca-ntr-o fantana seaca.
ma-inec, nu pot sa respir, ma trec toate apele...
fac pas dupa pas cu rucsacul in spate, aproape in
genunchi, in genunchi. plecasem spre padurea vacenilor. langa vitanesti. tot ma
taram. nu mai reuseam nimic. ma "taiasem". rupsesem
orice legatura. tot m-agatam de niste mladite, le
mototoleam si le duceam la nas. nimic. miroseam: rugina,
beton, plastic, huse de scaune de microbuz... imi veni sa vars.
intrasem intr-o usoara somnolenta, de la sec, de la gol,
de la antihistaminice, antiemetice.
tot alunecam in mine. m-agatam greu, ma chinuiam. m-
am asezat si mi-am zis: pana aici!
imi venea sa dorm, pe frigu' asta mi-era cam teama. umblam cam
dezbracat, cam descheiat: imi ardea carnea,
usor-usor incepea sa-mi fie frig, semn ca imi reveneam.
zi, daca imi infig un pai de baut in vena jugulara pot
scoate colesterolu' pe-acolo? colesterolu' si tot raul din
mine?
aproape ca nu mai puteam sa ma releg la benzinarii, fier beton, peturi
si sucuri la doza.
cadeam ca-ntr-o fantana seaca, nu mai ieseam la lumina,
intr-un final m-am intins, nu ma-ncumetam sa ma
desprind.
mai e mult pana departe, tot asa o s-o tii!
as fi vrut un sac de menta, de cimbru, de busuioc. v.n., celalalt
taler, ed. gricord, vaceni, 2013ﻐ
--
adresavali.blogspot.com
aveam cate ceva la mine. un termos, niste covrigi,
brichete bic, chibrituri, ace de pescuit, putin fir textil... insa tot
cad intr-un sec, ma tot duc, ma tarasc pe peretii
unui gol, ca-ntr-o fantana seaca.
ma-inec, nu pot sa respir, ma trec toate apele...
fac pas dupa pas cu rucsacul in spate, aproape in
genunchi, in genunchi. plecasem spre padurea vacenilor. langa vitanesti. tot ma
taram. nu mai reuseam nimic. ma "taiasem". rupsesem
orice legatura. tot m-agatam de niste mladite, le
mototoleam si le duceam la nas. nimic. miroseam: rugina,
beton, plastic, huse de scaune de microbuz... imi veni sa vars.
intrasem intr-o usoara somnolenta, de la sec, de la gol,
de la antihistaminice, antiemetice.
tot alunecam in mine. m-agatam greu, ma chinuiam. m-
am asezat si mi-am zis: pana aici!
imi venea sa dorm, pe frigu' asta mi-era cam teama. umblam cam
dezbracat, cam descheiat: imi ardea carnea,
usor-usor incepea sa-mi fie frig, semn ca imi reveneam.
zi, daca imi infig un pai de baut in vena jugulara pot
scoate colesterolu' pe-acolo? colesterolu' si tot raul din
mine?
aproape ca nu mai puteam sa ma releg la benzinarii, fier beton, peturi
si sucuri la doza.
cadeam ca-ntr-o fantana seaca, nu mai ieseam la lumina,
intr-un final m-am intins, nu ma-ncumetam sa ma
desprind.
mai e mult pana departe, tot asa o s-o tii!
as fi vrut un sac de menta, de cimbru, de busuioc. v.n., celalalt
taler, ed. gricord, vaceni, 2013ﻐ
--
adresavali.blogspot.com
duminică, 17 martie 2013
marți, 12 martie 2013
carasu' cel mare
1. casa mea nu e pasiva.
2. pasiunea mea pt coioti a devenit de
neoprit.
3. fiind ghid turistic in harad, as vrea sa va
prezint niste coioti (asta e!)
4. se poate scrie o carte: prosti fara cusur?
5. vedeti ca e unu' albu imbunatatit, o fi
ruda cu gaina neagra din mainile albe?
6. nu mai furati, braconati, mintiti, nu ne
mai vrajiti ca nu e bine si o sa cadeti in nas.
7. e bine ca ploua finca (asa!) urca crapu'
din dunare pe rauri mici, iar noi dam la caras si prindem unu' dupa altu'.
e rupere!
prindem carasu' cel mare!
cogitatii de 2 bani gramada, a. c. caras, ed.
toti desteptii, bucale, 2013
--
adresavali.blogspot.com
2. pasiunea mea pt coioti a devenit de
neoprit.
3. fiind ghid turistic in harad, as vrea sa va
prezint niste coioti (asta e!)
4. se poate scrie o carte: prosti fara cusur?
5. vedeti ca e unu' albu imbunatatit, o fi
ruda cu gaina neagra din mainile albe?
6. nu mai furati, braconati, mintiti, nu ne
mai vrajiti ca nu e bine si o sa cadeti in nas.
7. e bine ca ploua finca (asa!) urca crapu'
din dunare pe rauri mici, iar noi dam la caras si prindem unu' dupa altu'.
e rupere!
prindem carasu' cel mare!
cogitatii de 2 bani gramada, a. c. caras, ed.
toti desteptii, bucale, 2013
--
adresavali.blogspot.com
luni, 11 martie 2013
copiii mei rosii si fosforescenti
acolo la mine la tara
cainii stau pe custi
e prea mult noroi
copiii mei rosii si fosforescenti
nu mai lumineaza
nici la ei nu mai pot s-ajung
parca sunt intr-un film sf
imi raman talpile in glodul asta ca-n smoala
ne desparte o clisa vanata neagra
stiam parca un fel de moon walk dar invers
nu ma mai ajuta
la mine cainii nu mai latra
stau pe custi
parca ar fi venit potopu'
un fel de potop din huma
doar o minge galben-mamaliga
ma mai orienta in mersul asta dansant in jurul casei.
cainii stau pe custi
e prea mult noroi
copiii mei rosii si fosforescenti
nu mai lumineaza
nici la ei nu mai pot s-ajung
parca sunt intr-un film sf
imi raman talpile in glodul asta ca-n smoala
ne desparte o clisa vanata neagra
stiam parca un fel de moon walk dar invers
nu ma mai ajuta
la mine cainii nu mai latra
stau pe custi
parca ar fi venit potopu'
un fel de potop din huma
doar o minge galben-mamaliga
ma mai orienta in mersul asta dansant in jurul casei.
sâmbătă, 9 martie 2013
pescuit laceni pe raul teleorman
am pescuit azi 9 martie 2013 pe teleorman in padurea laceni. cateva carasute si cativa ciortanei (eliberati) la viermisori... langa noi a prins un pescar un ciortan mai rasarit si niste carase mai acatari la mamaliga, dar rar. n-am mers. parea prea intepenita apa, n-avea apetit pestele... am nadit putin cu ttx si niste seminte de pasari mici fierte. fara nada cred ca n-as fi prin nimic. n-am vazut peste decat la un pescar, care probabil nadise cu mamaliga, cred ca merge mai bine. zona foarte frumoasa, raul face o bucla, o intorsatura ca ”intorsura buzaului”, apa e adanca bine... peste 2 metri. zona superba, in padure erau numai viorele si zumzait de albine...
nişte albine artificiale ar fi bune de clean ghid pescuit clean
e distrusa de peturi, pungi, plastic.
nişte albine artificiale ar fi bune de clean ghid pescuit clean
e distrusa de peturi, pungi, plastic.
miercuri, 6 martie 2013
De ce vine elevul la scoala
Am raspuns la intrebarea asta primita ca tema la un curs:
De ce vine elevul la şcoală?
Procesul de învățământ vine după răspunsul la întrebarea ”de ce vine copilul la școală ?”
Copilul vine la școală exclusiv din necesitate socială, el n-ar putea rămâne pe stradă, întrucât ar fi foarte aproape de animal... nu e greu de închipuit ce s-ar întâmpla dacă n-ar exista școli și nici educatori ai comunității (au fost vremuri când, până la o anumită vârstă, în anumite zone, copiii nu erau duși la școală).
Școala este o formă de socializare.
Copilul vine la școală fiindcă este adus de societate, de cei care îl însoțesc (familie, comunitate etc).
Dat fiind că școala se trezește cu copilul nu-i rămâne decât să-l educe, să-l formeze, să-l socializeze, integreze social etc. El poate decide să renunțe la școală... o poate face oricând, însă mai degrabă când dobândește o conștiință de sine. Pot alege părinții ca propriul lor copil să fie educat, format etc acasă.
Există exemple importante și celebre : surorile Polgar. Tatăl surorilor, Laszlo Polgar, avea în cap reflexia : “nu ne naștem genii, ci devenim genii”!
Zsuzsa, Zsófia si Judit nu vor frecventa școala. De educația lor se va ocupa acasă mama lor, iar tătăl, de cea șahistă. Toate cele trei fete vor ajunge mari campioane de șah.
Judit Polgar atingâng performanțe uluitoare.
Un alt exemplu banal este Mihail Sadoveanu. El n-a ales să se ducă la școală, ca noi toți, a fost adus și, din câte știu eu, 1 an a rămas repetent și prin liceu a fost exmatriculat. O brumă de școală tot a făcut. Asta nu l-a împiedicat, dimpotrivă, să fie unul dintre cei mai mari prozatori români. Pentru că avea niște aptitudini (artistică, literară etc), pe care și le-a educat, șlefuit. Școala este pentru mase, ea are ca ideal un om integrat social, apt pentru piața muncii, ea nu se adresează elitelor, ea are drept țintă un nivel mediu de competențe, cunoștințe, abilități etc.
Bineînțeles că procesul de predare-învăţare-evaluare trebuie să se desfășoare cât mai adecvat, pe același plan, sincron etc nu putem cere ce n-am predat, nu putem evalua cunoștințele șahiste atâta vreme cât șahul nu este disciplină de învățământ.
Îmi este greu să gasesc legătura dintre întrebarea ”de ce vine elevul la școală?” și procesul de predare-învăţare-evaluare.
© Valentin Nicolae
De ce vine elevul la şcoală?
Procesul de învățământ vine după răspunsul la întrebarea ”de ce vine copilul la școală ?”
Copilul vine la școală exclusiv din necesitate socială, el n-ar putea rămâne pe stradă, întrucât ar fi foarte aproape de animal... nu e greu de închipuit ce s-ar întâmpla dacă n-ar exista școli și nici educatori ai comunității (au fost vremuri când, până la o anumită vârstă, în anumite zone, copiii nu erau duși la școală).
Școala este o formă de socializare.
Copilul vine la școală fiindcă este adus de societate, de cei care îl însoțesc (familie, comunitate etc).
Dat fiind că școala se trezește cu copilul nu-i rămâne decât să-l educe, să-l formeze, să-l socializeze, integreze social etc. El poate decide să renunțe la școală... o poate face oricând, însă mai degrabă când dobândește o conștiință de sine. Pot alege părinții ca propriul lor copil să fie educat, format etc acasă.
Există exemple importante și celebre : surorile Polgar. Tatăl surorilor, Laszlo Polgar, avea în cap reflexia : “nu ne naștem genii, ci devenim genii”!
Zsuzsa, Zsófia si Judit nu vor frecventa școala. De educația lor se va ocupa acasă mama lor, iar tătăl, de cea șahistă. Toate cele trei fete vor ajunge mari campioane de șah.
Judit Polgar atingâng performanțe uluitoare.
Un alt exemplu banal este Mihail Sadoveanu. El n-a ales să se ducă la școală, ca noi toți, a fost adus și, din câte știu eu, 1 an a rămas repetent și prin liceu a fost exmatriculat. O brumă de școală tot a făcut. Asta nu l-a împiedicat, dimpotrivă, să fie unul dintre cei mai mari prozatori români. Pentru că avea niște aptitudini (artistică, literară etc), pe care și le-a educat, șlefuit. Școala este pentru mase, ea are ca ideal un om integrat social, apt pentru piața muncii, ea nu se adresează elitelor, ea are drept țintă un nivel mediu de competențe, cunoștințe, abilități etc.
Bineînțeles că procesul de predare-învăţare-evaluare trebuie să se desfășoare cât mai adecvat, pe același plan, sincron etc nu putem cere ce n-am predat, nu putem evalua cunoștințele șahiste atâta vreme cât șahul nu este disciplină de învățământ.
Îmi este greu să gasesc legătura dintre întrebarea ”de ce vine elevul la școală?” și procesul de predare-învăţare-evaluare.
© Valentin Nicolae
Abonați-vă la:
Postări (Atom)