vineri, 7 octombrie 2011

in zorii noi

venira într-o zi înnorata sa ma ia sa facem
sicrie si cruci
era un întuneric crunt
de o cruzime fara margini
ma dureau ochii, oasele, ungherele sufletului
zorile erau destul de departe
adormisem târziu si chinuit cu o rugaciune în
suflet:
"doamne, Iisuse hristoase, miluieste-ma pe
mine, pacatosul!"
m-au trezit în graba vociferau
toate farmaciile erau închise, mi-am zis:
nicio speranta, nicio scadenta plina de surâs
purtau topoare si pari
câtiva taciuni pâlpâiau a moarte
adormisem îmbracat
nu ma asteptasem sa soseasca, tocmai la asta,
tocmai atunci
unul dintre barbati, zis boieru, ma lua de
mâna si-mi zise:
au murit toti, ne trebuie multe lemne pentru
sicrie si cruci!
cum au murit?
înecati, s-a spart gheata!
eram numai julituri, nu-i mai auzeam, nu-i mai
vedeam
doar crengile copacilor ce-mi izbeau fata îmi
aminteau ca am plecat,
ca nu sunt chiar singur ci împreuna cu moartea
ce-mi netezea
drumul plin de noroi, alunecos
în aer, numai miros de peste mort
îmi simteam oasele fetei ca pe niste lucruri
adaugate, în plus, atârnându-mi de cap,
îngreunându-mi orice zbatere târzie de trezire
glasul spart al lui boieru ma linisti: am
ajuns, zise
apoi au început sa cada copacii sub taieturile
crude de topoare
zorile începura si ele sa vina, îmblânzindu-mi
privirea,
ochii atacati de neant si singuratate,
gâtul atacat de tutun, de mutenie
târziu, în noapte, am adormit greu visând
sicrie si cruci frumos lacuite
stând într-o ordine desavârsita, mirosind
patrunzator a nou.
--
nextval_van@operamail.com

--
http://www.fastmail.fm - The way an email service should be

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu