Erori erretice literratura literr404atura err404etica tura-vura Loja dezaxaților, Editura Tracus Arte, 2019 / Nextval, editura Atu-Hermannstadt, Sibiu, 2014 Paninsomnia, editura, Etnous, Brașov, 2010 / Valamatoria, tipografia PrinAtu, Sibiu, 2010 /
joi, 30 iunie 2011
zacotonie, pan 3
apei
prin amurg
în iarnă
prevestind frigul întâlnirii,
întunericul...
mai persistă.
visai patru câini negri
păzind nişte capsule de medicamente
visai o stradă pustie
având vibraţiile victimelor
izvorând din asfalt,
un drum prăfuit,
cu vârtejuri
reprezendând parcă literatură.
acest ezoteric sânge
al camerei îndoliate
irigându-mi creierul apos
neîncetat
seară de seară
spre dărâmarea finală.
marți, 28 iunie 2011
podul copilăriei, paninsomnia 2
asmatic
Noapte de nectar pe buzele arse de muţenie,
de tutun
Umbre, fantome cuminţi
La capătul podului
înecatul soldat strălucea prin smoala curgătoare
De păcură ochiul
de păcură gândul la capătul gândului,
Poetul
despre care vorbea desluşit gura înecatului,
fantomele - incredibil de mari, de cuminţi
Încă nu era o prăpastie
Un capăt de lume, de pod
Încă nu... încă nu...
luni, 27 iunie 2011
calciu şi copil, paninsomnia în serial 1
mă suiam pe pereţi
evitam fraţii mei beţi
pielea întinsă a burţii...
ca un dovleac
palma lată şi grea a bărbatului-macac
surorile albe despicate în trandafiri
picioarele rahitice extrem de subţiri
stam sub o pătură de lână
pe o saltea
asudam
tremuram
eram străbătut de frisoane
tot laptele tău dulce
îmi venea repetat pe gât
înapoi
mă izbeam cu capul de pereţi
cu oscioarele
evitam fraţii mei goi
mă chirceam
mă zvârcoleam pe o parte
ca o şopârlă
luam palme şi
nu mai icneam
nu ţipam
mi se înmuiau doar picioarele întruna
zgârâiam pereţii
cu unghiile sparte
varul cădea în straturi pe jos
eram în celulă
aveam nevoie de alb, de calciu,
de dantură
să te muşc de ţâţa ta dură
de piatră şi silă
din care picura
lapte cu nicotină
să mă omoare
să cad secerat din picioare.
marți, 21 iunie 2011
ce negru eşti
negru am fost toată viaţa
m-a ars soarele
lorizda
din tălpi până-n creştet
nu chiar din tălpi
că tălpile erau descuamate
că umblam pe gârlă ca descreieratul
eu nu înţeleg nici azi cum de nu-mi era foame
sau când mâncam
demult avusese unu` ovia eu îi ziceam norberto baggio sau bobbio
o idee genială n-a ştiut să profite de ea
scrisese el: picioarele tale, o fericire
ştii era fapta cu spălarea picioarelor,
că lui norberto i se mai zicea în acea vreme misticu`
n-a bănuit că e vorba de morgă asta e! n-a sesizat nuanţa asta
acum după mulţi ani
am văzut şi eu
uite, lorizda
aici o fotografie ca să vezi clar
şi am trecut aici cuvintele cheie keywords:
lorizda, picioarele fericire, morgă
duminică, 19 iunie 2011
pescuit mental
întâlnitură, acolo unde se uneşte teleormanul cu vedea, pe la beiu,
storobaneasa, cervenia.
aşa că o să-i spun lui dumi să mergem acolo data viitoare, cu toate că
mai mult ca sigur sunt plase etc.
aşa că mai bine nu.
o varianta ar fi să pescuim mental, de ex., aseară, am prins vreo zece
cleni la lăcustă. cleni viguroşi.
pescuit cu frontiere
vedea... numai setci, plase... cat vedeai
cu ochii si cald 100 de grade C. am prins
niste caras frumos cat degetu´. adevarul
e ca nu se poate pescui aproape nicaieri.
a! si uitasem am prin un bat, un tarus de care fusese candva legata o
plasa... si damiev a prins un rac cat degetu´ unui
copil. si dumi a prins o plasa la varga. n-a
putut s-o scoata!!! data viitoare mergem
sa pescuim la clonc poate prindem ... un sobolan de
apa sau un telefon mobil, sau o lanseta agatata in plasa.
ma, ca idee, in germania o fi la fel?
vineri, 17 iunie 2011
groparii memoriei
perete decojit lepros vopsit în cenuşiu anxios
cu accente violente de galben sclipitor în violet crepuscul
alveole violate de fum alb-albastru
perete ce şuieră urlă-n pustiu
şi mult frig viscol
tu vorbeşti de parcă ai fost acolo
am fost, am fost, lorizda
nu mă puteam gândi nici măcar la tine
deşi aş fi vrut
aş fi vrut să te recreez în minte
să te decorez
şi aura ta să-mi cuprindă capul
ca o sferă de protecţie
ca un inel
de aluminiu de cupru
nu se putea face asta
îmi îngheţase faţa
gura
încă săpam
liliecii memoriei pure
ca nişte atacuri cerebrale
ca nişte împăienjeniri
emiteau intermitent
mai aveam puţină viaţă în noi
ca şi acum
nu mai plânge, washington
uite ţi-am făcut aici un desen
să-ţi amintească de mine
în nopţile când visaţi voi
că sunteţi groparii memoriei
singurul gând care vă face să trăiţi
ca şi acum.