case noi in comuna berceni village

Situat foarte aproape de centura Bucurestiului proiectul Berceni
Village imbina perfect avantajele si confortul unei case moderne cu
nevoia de mobilitate, oferind un acces facil catre toate zonele
orasului
acces usor catre statia de metrou Berceni
multiple mijloace de transport in comun (3 linii de transport cu o
frecventa de 10 minute)
in apropiere se gasesc 3 gradinite, 2 scoli si after school
acces usor catre numeroasele supermaketuri si centre comerciale din
zona (METRO Berceni, AUCHAN, Carrefour, Horbach, Practiker, Dedeman,
Kaufland, Mall Sun Plaza)

www.comunaberceni.ro



--

facebook.com/nextval
adresavali.blogspot.com

gigi maţ garoi malu roşu

plecasem cu gigi maţ spre malu roşu. fumam, ne era foame. îl luasem şi
pe garoi, ţambalagiu. plecasem grăbiţi, febrili, cu ochii arzând în
orbite. ne era foame. băusem nişte iancu, nu ne ajutase la nimic.
ne-am oprit şi-am început să mâncăm conservă de porc în suc propriu de
la florică mara. le cumpărasem cu ultimii crăiţari de lângă piaţa
centrală.
pâinică, de la boierul nicolae.
înghiţeam nemestecat. ne înecam.
luasem un kil de tutun de la fabrica lui nicolae. vindeau ăia cu 1
milion. era buuuuuuuun !
noi toţi credeam că suntem sfinţi. ne intrase ideea asta în cap. că
suntem sfinţi.
şi-aveam aşa o levitaţie uşoară, o deplasare lină, dulce. mergeam ca
pe nişte perne de aer.
şi de-aici credeam că suntem sfinţi.
să fi fost de la alcool ?
acum, nu ştiu de ce, dar începusem să ne târâm, parcă înotam, apăruse
un abur, o ceaţă. burniţa uşor.
era frig şi bura.
gigi maţ zise: să ne oprim ! staţi !
în faţa ochilor, din loc în loc, gheme de şerpi...
de unde dracu' apăruseră şi ăştia ?
erau d-ăia de apă, dar te înfricoşau.
cel mai rău era când stăteai pe mal şi te uitai fix, halucinat, arzând
la vârfurile beţelor sau la plute şi-n urma ta creştea apa, când te
uitai în spate şi vedeai apa aia tulbure bolborosind îţi îngheţa
inima. lăsam tot şi-ncepeam s-alergăm, cădeam, înghiţeam noroi, ne
ridicam, scuipam, alergam, vomitam... venea apa tulbure, mare, era
rău, foarte rău.
când ajungeam pe deal ne-auzeam inima.
inima noastră de sfinţi.
ne era frig. scuipam. ni se lipea noroiu' pe noi.
tutunul era uscat, parfumat, îl miroseam până la dilatarea maximă a plămânilor.
ne rulam câte o ţigară şi ne uitam la fierberea aia tulbure, pământ,
ca un animal mare diform şi rănit.

--

facebook.com/nextval
adresavali.blogspot.com

anorexia la distanță

avea o robusteţe macabră. tocmai ingurgitasem câteva cutii de pate mărăşeşti. 

şi-o sticlă de iancu. m-au înviat cu toate apele teleormanului.

avea o robusteţe hepatică. era tare în acest organ. n-avea miros. n-avea emoţie.

era pur şi simplu un procesator.

dacă ar fi după mine n-aş mânca deloc. şi, dacă ar fi să mănânc, aş face-o o dată la 3 zile.

ideea e că în ziua în care mânânc mi-e rău.

mi-e rău de leşin şi în zilele în care nu mănânc.

dac-aş fi fost un fel de pustnic, până la urmă mi-ar fi fost scârbă de mâncare.

de mâncarea asta.

probabil că aş fi mâncat mămăligă prăjită. sau răbdări prăjite.

din volumul: anorexia la distanţă, nestor hepaistos, ed. bila, 2014

--

facebook.com/nextval

adresavali.blogspot.com

muncind pe plantaţie la boierul nicolae

noi apariţii editoriale la editura teleormanul în lanţuri:
- boroi. viaţa şi opera
- micile arsuri ale vieţii. azi, ceapa călită
- la orizont această abnegaţie
- de la noi la viişoara
- scaieţii
- caşcaval rupt cu mâna
- miel rece
- sleit. seu. singur
- perdele de ţânţari
- flamura roşie buzescu
- muncind pe plantaţie la boierul nicolae - luna răpciune cade în prier
- proştii nu mai sunt aceiaşi
- găuriciu. râul suprem
- pe văile călmăţuiului, înnămolit
- nu pot trăi fără scris
- dac-aş fi bogat
- voicilă. ultimul şut

toate volumele sunt disponibile la chioşcul meu "la malu roşu", cum treci de abatorul lui mara, dar pă partea ailaltă. preţurile sunt piperate. nu scriu moca. scriu robust.

obiecte de preţ

când pierzi un obiect îţi stă mintea la el. pierzi energia aia. îţi
lipseşte ceva.
te-ai ataşat. cum ai putea face altfel ? să nu te ataşezi ! dar la ce
ţi-ar folosi ?
uite, n-ai mai suferi ! dar te-ai bucura, entuziasma ? păi nu ! că
n-ai nicio emoţie !
de ex., cărţile tale ! de ce nu le dai pe strada ? păi mă doare
sufletu' ! eşti sigur că e suflet ?
nu, nu sunt !
şi ne ataşăm mai mult de OBIECTE pt. că ele nu mor, am un desfăcător
de sticle din 1980, am mai spus-o. e impecabil. tata, de ex., a murit
între timp.
obiectele ne supravieţuiesc.
altfel n-ar fi omor la succesiune.
sunt convins aproape 100 % că cei pe care îi vedem zi de zi cred în
cele de mai sus cu furie, confuz, dar cu tărie.
de amintiri numai 3 sud-est ne-au chinuit. tot ei şi cu emoţiile.
cred că fiinţele sunt înjurate mai abitir decât obiectele. vaci, oi,
câini, pisici, oameni, broaşte, şerpi, peşti. dacă astea sunt fiinţe.
înjurăm şi obiecte, dar ne pare rău.
n-am văzut des oameni ucigând ciocane, şurubelniţe, televizoare (aici
e tot o chestie cu oameni, sunt fiinţe în ele; nu se pune), macarale,
păi cum să te dai, tată, la o macara ?
cine naibă să fie într-o maşină de cusut sau într-o brăţară, poate
tatoiu, sau într-un candelabru fragil, poate paula iacob.
până la urmă, făcându-li-se milă, obiectele ne vor îngropa. odată cu
noi şi ceaţa asta de amintiri.

m-am gândit.
altfel n-ar fi aşa. ba da.
am citit eu ceva scris de un fi-lo-sof care zicea că nici nu se poate
altfel. că în ce fel am mai face distincţia între lume şi dumnezeu.
lumea nu poate fi dumnezeu, pt. că s-ar termina. ar fi una cu dumnezeu.
lumea trebuie să fie mai prejos.

am o întrebare:
a mâncat cineva la restaurantele lui gigi neţoiu, dinel staicu, vasile
turcu, copos ş.a. ?
vând mâncare ?
că am drum prin comuna lui bucur şi prin cetatea băniei şi nu ştiu
unde să halesc ceva !

şi ideea e că mâine, poimâine vom dori să vindem cărţile de mai sus ca
să ne luăm mâncare, dar nu vom putea să le dăm nici gratis !

VINDEŢI ACUM !

--

facebook.com/nextval
adresavali.blogspot.com