Amintiri de sector, de duzina

adevarul e ca m-as intoarce pe timpul lui flocea, sapaliga, falcosu, halagian, magiun, sdrobis, csm resita, rocar, titi dumitriu, laca si sa nu fie camere video si sa spargem magazine si sa furam maximum (destept, nu?) un cartus de lucky si cateva doze de suc, ca nu bem alcool, si sa nu ne prinda nici dracu si sa vorbim de debuturi in flori, fete, filme, baieti, lit-err-atura... of, doamne, cat am pierdut!

Jurnalul lui Picioare-Scurte

După ce vedeam un film la Cinema Patria, Colierul de turcoaze, Raliul, O vară cu Mara, în timpul orelor, prin clasa a X-a, în 90, 1990, mergeam la un tip acasă și jucam Whist, fumam Vek sau Vikend, Golf sau Top, beam Trocadero, Calypso sau, exact ca-n cântecul lui Mircea Vintilă, ne tulburam cu Zarea, sorbeam cine știe ce Alvorada, da' jucam, jucam Whist până ne sticleau ochii, filam cărțile ca Rucăreanu în Secretul lui Nemesis, mai arunca vreunul câteva pagini rupte dintr-o revistă deocheată rău zicând: bă, eu n-aș face așa ceva. Era obligatoriu să părăsim locul până în ora 15:30, oricând puteau să pice ai lui acasă, când ieșeam, călcam în străchini și, dacă erai atent, fumegam.
Din urechi se ridica spre cer fumul fierbințelii noastre. Eram și leșinați de foame.
Mai umblam cu mațele chiorăind la aer pt a ne trezi cât de cât.
Din Jurnalui unui Picioare-Scurte, Editura Comoara, Teleorman, 2019

Mai multe stări, aprilie 2019

Sunt mai multe stări.
Nu suntem conectați la fapte, nici la ale noastre, nici la ale altora. Dansăm de parcă ne-ar vedea cineva, citim de parcă am avea spectatori, mâncam de parcă am fi la un concurs, avem un public în cap, nu e exclus ca uneori chiar să fim văzuți, e o cameră video oriunde. În acest fel, noi nu trăim fapta, jucăm într-un film, simțim pe jumătate, jucăm ca Silviu Biriș la TNB.
O altă stare, nu facem fapte, suntem blocați, vorbim despre faptele pe care le-am face, nu plecăm la drum, nu mai știm ce să visăm, pt cine. Boala, durerea ne trezesc, ne dau un rost, ne conectează la noi. După care ne întoarcem în vis, în proiectul de a face. Noi n-avem o muncă adâncă, o muncă de lungă durată, de chin. Mergem la suprafață. Noi trebuie să studiem ceva în mod serios. Suntem mulți rău, ne vom sufoca, ne vom face de petrecanie.
Uite că am ales, de 30 de ani, am tot ales pt noi, din păcate, am avut un mediu complet nepropice. Tu ai ales? Cum? Și, alegând, ai putut să duci până spre capăt povestea?
Un pic mai cuminți, obedienți, mai docili și poate am fi reușit.
Sau, mai bine, mai smeriți, mai umili.
Sau, de ce nu?, violenți de-a dreptul, drepți. Le-am amestecat și n-am reușit să tăiem repede și pt totdeauna, am ezitat. Am amânat.