Copiii și soarele, de Alina Nicolae

Copil ca tine sunt și eu...
Mulți părinți își iubesc copiii...unii îi iubesc atât de mult, încât îi transformă într-un soare în jurul căruia gravitează...dar în momentul în care pășesc afară, nimeni nu le oferă garanția că vor fi soarele copiilor din cartier sau de la școală...acolo întâlnindu-se, normal, cu alți copii-soare crescuți de părinți-planetă. Azi, toți copiii aproape vor să fie centrul, să se învârtă după ei ceilalți, ei să dicteze jocurile, regulile, cine să joace și cine nu. Foarte puțini sunt cei care reușesc să nu se ia atât de mult în serios și să știe că sunt la fel de importanți cum sunt toți copiii lumii.
Mă întâlnesc cu copii care-mi spun " mi-a zis cutare nu știu ce..." și de fiecare dată aproape, le zic " și dacă ți-a zis, ce?" și continui cu întrebările până ajungem să spunem împreună că suferim dacă cineva ne zice ceva..."și dacă suferim, ce?" ..."păi nu vreau să sufăr" ..."și de ce nu vrei să suferi?" și tot așa până ajungem, aproape în toate cazurile, la niște idei simple, pe care ni le-au băgat în cap părinții, încă de mici
e o problemă dacă nu avem prieteni (chiar dc pt copil nu reprezintă o problemă)
e o problemă dacă nu suntem buni la ce sunt buni copiii cunoscuților părinților noștri ( chiar dc suntem buni la altceva)
e o problemă dacă uneori suntem triști, îngrijorați, furioși (chiar dc de multe ori suntem veseli, încrezători, optimiști)
e o problemă dacă ieșim din rândul format de alții (cu toate că n-am cerut niciodată să facem parte din el)...
Niciodată nu putem înțelege pe cineva dc nu coborâm de pe tronul nostru solar...
Copiii noștri pot învăța că nu sunt nici mai mult dar nici mai puțin decât alți copii...

Ani la rând mi s-a spus "să-mi aștept rândul". Evident, rândul meu nu mai venea niciodată, pt că tot timpul erau alții care erau să zicem mai potriviți decât mine să fie acolo. Așa că am făcut un pas în lateral pe arătura mea. Și de acolo, din lateral, ce frumos se vede totul. Când nu trebuie să demonstrezi nimănui nimic, când nu te mai măsori cu nimeni, când totul ți-e egal, poți într-adevăr să vezi pe altul și să-l ajuți. Tu știi că nici tu, dar nici el, nu sunteți soare. Sau sunteți în locuri diferite, timpi diferiți.
Poate-i învățăm pe copiii noștri că sunt la fel de copii cum sunt cei ai femeii de serviciu, ai unui ministru, ai unui cerșetor sau ai unui doctor...poate-i învățăm să mai fie și planete din când în când, nu tot timpul, în orice împrejurare, soare...