Vinea e magnetic. E atragator,
impunator.
Poezia sa e densa, e incarcata. Nu e
nicidecum scheletica, si chiar daca ar fi,
oasele ei ar fi grele si tari, iar nu
sfaramicioase si dezarticulate. Vinea stie ca intotdeauna ceva piere, pe
vecie, fara exceptie, ca e ceva ce nu
poate fi prins, cuprins, descris.
El foloseste cuvintele sa spuna ceea ce a
fost, ceva ce mai mereu nu poate fi spus.
Poezia sa e trista. Cum ar putea fi altfel ? Cum oare te-ai puteai
intalni cu tine insuti
si cu cei ai tineretii tale fara sa lesini, fara
sa albesti brusc ?
Cum oare te-ai mai putea intalni vreodata
cu cele ale tineretii tale fara sa
incremenesti ? Poezia sa este calda, cat se poate de
precisa, de exacta.
Poate ai vrea sa te hlizesti, sa spui o
gluma nesarata, sa razi in hohote. Nu
merge. Nu te sfatuiesc. Nu e exclus sa te
transformi brusc in tarana. Poezia sa e lava, e magma.
O poti reciti. Iar si iar.
Poezia sa e discreta, inalta si de
adancime.
O simti ca pe o privire ce te urmareste
multa vreme, ca pe miscare a mainii care ti-a schimbat cursul meschin
al gandurilor,
un val lin, dar tot mai mare.
N-are rost s-o citesti repede, n-ar rost sa
alergi, trebuie sa te strecori tiptil in
camera cu raze luminand partial o ceasca
de cafea si-un tablou cu un chip de femeie.
Sa ne bucuram de aceste aduceri aminte.
De aceste pietre pretioase cu mai multe
fete, dansand fin in cele cateva raze
firave ce se strecoara cu greu prin
storurile trase. "Ciunge, din spasmul pamantulului,
robotesc spre cer crucile,
duc pe brate coroane de iasca
in perindare pe valea
plangerii." (Paragina)
"Ce s-a ales din ruga salbatica a visului, a gandului, a sangelui?
Unde sunt stelele dalbei nopti
de atunci, - si vinul aprig al
aurorelor." (Din urma)
"Voi tine minte ora, perdelele usoare
si cartile de aur si vazele, iar jos ogarul alb si ager, pe-o coasta in covoare
pazind tacerea noastra cu ochiul
credincios." (Capitol)
"De ce în zadar s-au istovit vegherile,
s-au stins fără urmă fântânile
si focul lor n-a luminat cu veacul ? Pierdut li-e zvonul peste amintire." (Din
urmă)
"De faţă veşnic între loc şi oră,
martor – al cui ? între ceilalţi şi nimeni,
ce nume port eu dincolo de mine,
ce frunte ridic în ochii lumii ?" (Velut somnia)
--
valentin nicolae <http://www.facebook.com/nextval>
adresavali.blogspot.com
