copiii mei se rotesc

copiii mei se rotesc
ei privesc stânga sus dreapta sus
gheaţa îi face hopa mitică
dimineaţa sunt rotunzi
copiii mei vor să mă audă vorbind mult şi frumos
copiii mei sunt Dumnezeu
ei ne ştiu vorbele noastre de dinainte de toţi vecii

noi vom muri de prea multă mâncare
vom fi obezi
vom fi motorină

copiii mei au mai multe suflete
pentru fiecare vietate
pentru fiecare lemn
pentru fiecare piatră din noi

copiii noştri merg ţop-ţop
noi nu mai putem fi buni.

erau abatoare

când trăiam eu erau librării şi ţigări bran,
poate red & white erau cărţi de caius traian, iustin şi marcel moreau
când trăiam eu erau librării
a şcolii, a gării şi cea de la institut
chiar şi-n luminosul mercur l-am găsit pe shivananda
de la el am aflat că mintea e ca o maimuţă
era una şi-n valea roşie
putea să fie
fumam orice
citeam în tren
erau librării, tutungerii, speranţe
era miere la plic învăţam tehnici de cercetare sociologică, soro
erau abatoare, coridoare lungi, goale
la tcm, la institut.

sarea noastră

ajunsesem să pun sare pe brânza telemea.
puneam sare-n orice.
aveam sarea la mine. cafeaua era cu sare.
ceaiul era cu sare. pe pâine sare.
sare pe limbă. intrasem în anul sării.
pe drumul sării.
îmi petreceam vremea la salină. la sarea lui buzău. numai sare. pământ acoperit de sare. strălucitor.
ultimul stadiu a fost când am luat sare de mare pe care am sărat-o cu sare gemă.
puneam sare şi pe gura paharului de coniac.
şi pe filtrul de ţigări. îl ştiţi p-ăla din filmu' musca?
când turna el zahăr în cafea şi ţipa că nu e dulce.
aşa eram eu cu sarea. sarea apelor, sarea noastră, sarea, astrul nostru, sarea cea de toate zilele, sarea sărilor, la sarea lui călifar, sarea florilor, drumeţ în calea sării, de la noi la sarea lor, să nu uiţi de sare.
în sare rămâi pururi conservat.
în sare îţi găseşti dulceaţa nemuririi.

copiii mei aleargă burn-out

copiii mei aleargă burn-out
copiii mei au noroi pe limbă
bucăţi mici de var
noi când vedem mingea parcă-l vedem pe Dumnezeu
copiii mei au avitaminoză ei sunt avioane
gâtuie raţe, ucid şerpi de apă cu broaşte-n burtă
ar fuma coceni
copiii mei se prăbuşesc
din ei iese abur
cred că chiar se decorporalizează şi râd de te-apucă râsul
au pistrui şi aleargă burn-out
ar muri oricând
dar foamea îi ţine în viaţă...

isus era suplu

păi ce-mi doresc eu, Doamne ?
îmi doresc eu mai mult decât tine ?
Isus era suplu, umblă teleleu toată ziua şi mânca puţin
pe noi acest strat adipos
care ne guvernează
ne-a îmbrăcat inima în grăsime
păi ce vreau eu mai mult decât tine ?
un trup subţire, de sihastru şi-o inima mare,
clară şi de un roşu strălucitor, incandescent
ca maşina pompierilor
ce nu se mai stinge...