secvenţele alea nu pot fi film. poate că avea dreptate.
au scris câţiva despre film, căutaţi pe net, însă merită să aplicăm
aici o metodă din sociologie: analiza secundară. în cazu' ăsta, nu ne
interesează nimic din ceea ce s-ar putea spune despre film, ci
altceva, secundar, dar poate mai interesant:
1. geo costiniu şi anda onesa ştiau că nu vor muri niciodată. crezi
asta când eşti foarte tânăr sau rămâi aşa până la 90 ca djuvara.
2. anda onesa era la liceu când a jucat în film, n-a făcut niciodată
studii de actorie, şi, drept urmare, avea aplomb, prospeţime, domina
chiar, o naturaleţe vecină cu SUA, unde va emigra după '90. pozează
nud în film foarte firesc. avea 17 ani.
3. poate că ăsta e singurul mod în care se poate trăi, acum e mai
greu, că sunt camere de luat vederi peste tot şi nu se mai poate fura
uşor şi iei şi mult pentru furt. aşa o fi peste tot?
4. pur şi simplu trebuie să te pui în pielea actorilor: toată lumea
era a lor, îmi şi închipui cum era privită anda onesa în pucioasa,
unde făcea liceul. sau geo costiniu. în românia de-atunci era ca un
fel de clooney de mai ieri.
5. cred că erau mortali atunci. drăghia de-acum e mic copil.
6. geo costiniu a murit, s-a autodistrus. anda onesa e consilier feng
shui şi agent imobiliar.
n-au mai vrut să trăiască, n-au mai ştiut.
ca noi toţi.
a! uitasem subiectu'! un tip, vali, fură o motocicletă ca să-şi piardă
puţin urma fiind căutat pt. nişte furtişaguri, pt. vagabondaj, invită
o ospătăriţă, anişoara, să meargă cu el la mare, merg, stau câteva
zile, la întoarcere, din cauza alcoolului şi a oboselii, fac un
accident mortal de motocicletă.
e mai mult, dar nu mai am timp.
--
facebook.com/nextval
adresavali.blogspot.com
